Evenimentul Istoric > Articole online > Caleidoscop > Scena internațională în doliu: A căzut o mare stea
Articole online

Scena internațională în doliu: A căzut o mare stea

Cea mai cunoscută balerină italiană la nivel internațional, Carla Fracci a murit joi, la vârsta de 84 de ani, la Milano, unde și-a desfășurat cea mai importantă parte a carierei, la Scala.

Într-un comunicat citat de AFP, „Teatro alla Scala anunță cu emoție vestea dispariției Carlei Fracci, survenită astăzi, în casa ei din Milano. Teatrul, orașul și dansul pierd o figură istorică, legendară, care a lăsat o urmă foarte puternică asupra identității noastre și a adus o contribuție fundamentală la prestigiul culturii italiene în lume”.

„Cea mai mare. Divină și eternă. Plină de iubire pentru dans, de noi proiecte, de idei de-a lungul întregii vieți, cu entuziasmul unei tinere de douăzeci de ani. Italia culturii, recunoscătoare pentru veșnicie, imensa #CarlaFracci”, a reacționat pe Twitter ministrul Culturii, Dario Franceschini, aducându-o omagiu celei care a dansat alături de cele mai mari stele ale secolului său, de la Rudolf Nureev la Mihail Barîșnikov.

Cunoscută în țara ei, simplu, ca „La Fracci”, această elegantă femeie brunetă, întotdeauna îmbrăcată în alb, care a interpretat peste 200 de roluri de-a lungul carierei, a fost numită stea a Scalei în anul 1958.

În 1946, fetița de nouă ani, provenind dintr-o familie modestă, a fost primită la școala de balet de la Scala, unde a studiat dansul sub îndrumarea Verei Volkova.

Va avea astfel parte de o dublă tradiție clasică, milaneză și petersburgheză.

La sfârșitul școlii, în 1954, este angajată în trupa Scalei.

În 1963, Carla decide să părăsească instituția, simțindu-se prea puțin folosită și prost plătită.

O nouă Isadora

Cu ajutorul soțului său, regizorul Beppe Menegati, devine independentă.

Apreciată de coregrafi celebri, precum John Cranko sau Roland Petit, Fracci se distinge prin interpretări foarte personale pentru a transmite emoția personajelor feminine pe care le întruchipează pe scenă.

Participă și la creații originale, ca de exemplu opere ale lui Mario Pistoni, în 1966, sau Roland Petit, în 1996, ori la reconstituirea dansului Isadorei Duncan de către Millicent Hodson, în 1990.

În anii 1970, momentele sale de la Festivalul din Verona se bucură de un succes uriaș.

Va prelua de altfel direcția Baletului de la Arena din Verona, între 1995 și 1997, apoi pe cea a Baletului Operei din Roma, în 2002.

 

Registration

Aici iti poti reseta parola