Se pare că la această rețetă a succesului au apelat un englez și un irlandez în urmă cu 35 de ani când au scris o carte care descria viața la Vatican în vremea celebrului pontif de origine poloneză Papa Ioan Paul al II-lea.
Iată ce relata Andrew Geller, corespondentul de la New York pentru agenția Reuters, pe 23 august 1984.
”Papa Ioan Paul al II-lea primește în mod regulat rapoarte de la CIA și Agenția a devenit una dintre cele mai de încredere surse ale sale de informare, se spune într-o carte publicată în străinătate în această săptămână și va apărea luna viitoare și în Staele Unite.
”Din ce în ce mai mult, deciziile, politicile, discursurile și luările de poziție ale Ioan Paulțșin cont de rapoartele CIA pe care le primește”, se spune în carte. ”Ele îi dau o privire de ansamblu asupra politicii cum nu a avut niciun alt Papă”.
Cartea ”Evitând Armaghedonul” a fost scrisă de Gordon Thomas din Irlanda și de Max Morgan-Witts, din Anglia, care au mai colaborat la alte nouă cărți, inclusiv una mai veche tot despre Papă.
Cartea spune că datorită rapoartelor Papa a aflat cu o săptămână înainte că Sindicatul Solidaritatea din Polonia avea să fie trecut în ilegalitate și că liderul său, Lech Walesa, va fi arestat.
”CIA a vertizat că Ioan Paul nu avea ce să facă și că nici nu trebuia să facă nimiclegat de acele evenimente”, se spune în carte, ”erau informații importante în premieră și Papa a fost foarte impresionat”.
În carte se mai spune și că Papa a aflat prima oară de la CIA că președintele sovietic Leonid Brejnev a murit, în noiembrie 1982, și că Iuri Andropov i-a luat locul.
Thomas și Morgan-Witts scriu că ”Agenția este un important formator al viziunii Papei asupra lumii” și că își menține ferm poziția de ”principal consilier al Vaticanului din lumea Intelligence-ului”.
CIA și Vaticanul au refuzat să comenteze cartea. Thomas și Morgan-Witts spun că își bazează munca pe interviuri cu oficiali de la Vatican și din serviciile secrete și pe documente publice sau private.
Elizabeth St. John, purtătoare de cuvânt a editurii Doubleday, a spus că unele corecturi au fost făcute manuscrisului original dar că ele nu au implicat ”tăieri considerabile” sau ”schimbări sunstanțiale de editare”. ”Suntem într-o societate predispusă la litigii și am vrut să fim siguri că nu există lacune. A fi precaut a devenit a doua natură pentru noi, cei care lucrăm în lumea publicațiilor.”
Cartea spune că implicarea CIA a început în noiembrie 1978, la mai puțin de o lună după ce Papa a fost ales. Atunci s-a întâlnit cu șeful stației CIA din Roma.
”Ofițerul i-a explicat cu răbdare în ce consta ajutorul pe care CIA era dispusă să-l ofere Papei: analize periodice privind intențiile Rusiei în Europa Centrală, în special în Polonia, analize privind tendințele din Blocul Sovietic, date despre situația schimbătoare din Orientul Mijlociu și orice altă informație pe care Papa ar fi vrut să o cunoască.”
Papa a acceptat și informațiile au venit din luna următoare. Cartea spune că CIA a căzut în dizgrație după ce Papa a fost împușcat de Mehmet Ali Agca, în mai 1981. (Turcul a tras mai multe gloanțe în Suveranul Pontif care a scăpat cu viață ca prin minune. După arestare, Agca, prin mai multe declarații a născut multe conspirații n.n.)
Mossad a avertizat serviciile italienești că Agca ar putea încerca să-l omoare pe Papă și un ofițer pensionar din serviciul vest-german spune că sigur CIA a avut o copie a raportului de avertizare, se spune în carte.
Dar CIA nu a alertat Vaticanul și oficialii de aici au fost furioși. Totuși, după recuperarea Papei, CIA a revenit în grații.
(…)
Vaticanul, printr-un răspuns rapid și scurt, a răspuns alegațiilor din carte. (…) ”Privind informațiile publicate în cartea în discuție, conform cărora Papa primește rapoarte cu informații confidențiale în fiecare vineri de la oficiali din CIA, cu știri și fotografii, sunt abilitat să vă răspund că sunt absurde și nu au nicio bază reală”.”
