Şapte secrete ale longevității Casei Regale britanice

 

În timp ce vremurile de glorie ale monarhiei au apus demult, iar famiilile regale au devenit de cele mai multe ori doar simple elemente de decor, familia regală britanică este în continuare în inimile britanicilor.

Secretele acestei longevități au fost devăluite de expertul Sarah Gristwood pentru historyextra.com.

1) Adaptabilitate

Fie că a fost vorba de nunta dintre Prințul William și Kate Middleton din 2011 sau primul fiu al Prințului Harry cu Meghan Markle, în mai 2019, milioane de britanici au jubilat. Fascinația globală pentru familia regală britanică pare să nu mai cunoască limite. Familia regală este povestea de dragoste a poporului britanic cu trecutul său.

Monarhia a rezistat în Marea Britanie și fiindcă familia regală a reușit să țină pasul cu schimbările și să se adapteze când a fost nevoie.

Regina de 93 de ani continuă să își plătească taxele, să administreze un cont de Twitter și să colaboreze cu nepotul Harry într-o mică farsă făcută familiei Obama. Familia regală a dovedit mereu flexibilitate în păstrarea tradițiilor.

2. Conectarea cu masele

Familia regală a reușit mereu să rămână conectată nu doar la formele de organizare de acum câteva secole, ci și la generația tânără de astăzi, agresivă și avidă de informație.

Practic, în adevăratul sens al cuvântului, nu a existat niciodată o revoluție de durată împotriva monarhiei.

Ultimul rege executat de britanici a fost Carol I în 1649, într-un moment în care Europa nu cunoștea nicio alternativă la monarhie. După acest episod, familia regală s-a bucurat de imunitate până astăzi.

3. Magna Carta

De curând, britanicii au marcat 800 de ani de la adoptarea Magna Carta, document care a constituit un prim pas în evoluția spre statul de drept în Anglia și a fost precursor al celor mai importante documente moderne privind drepturile omului.

A fost documentul care a modelat monarhia britanică, încă de la parafarea ei de către Regele John în 1215. Ea a stabilit că Regele nu poate fi deasupra legii.

Chiar și declarația de independență a scoțienilor (declarația de la Arboath) din 1320 stabilește că monarhia trebuie să respecte voința poporului.

Dinastia regilor Stuart a încercat să își aloce drepturi divine, însă acest blestem i-a urmărit toată viața. A fost o epocă în care principiul ereditar nu a cunoscut alternative.

Până și Oliver Cromwell, deși a refuzat public rolul de Rege, a încercat să aranjeze lucrurile în așa fel încât descendenții lui să îi urmeze la tron. În 1660, la un deceniu după moartea tatălui său, Carol al II-lea a fost invitat să urce pe tron, dovadă că britanicii nu sunt ranchiunoși.

Lucrurile s-au schimbat semnificativ în 1688, când clasa muncitoare și administrația au decis înlocuirea catolicului și neagreatului James al II-lea cu fiica sa Mary.

În momentul în care a devenit limpede că nici ea, nici sora ei Anne nu vor avea copii, Parlamentul britanic l-a invitat pe vărul de rangul trei al Annei, electorul de Hanovra, să devină noul rege George I, deși pe linie ierarhică erau alții mult mai îndreptățiți.

Începând cu 1689, puterea monarhiei a fost limitată printr-o serie de reforme parlamentare succesive. Revoluția franceză i-a speriat pe britanici, dar nu a afectat monarhia, fiindcă britanicii nu ar fi repetat greșelile francezilor, în niciun caz în timpul amenințării din partea lui Napoleon.

4. Familia model

William al IV-lea şi Regina Victoria au fost îngroziţi să afle că nu pot numi nici măcar propriul premier. Walter Bagehot a fost primul britanic care a scris public și provocator că Marea Britanie este “o republică secretă”.

Capacitatea de a înțelege și de accepta acest lucru a fost probabil una dintre cheile supraviețuirii familiei regale. Faptul că soţii reginelor, începând cu Albert, soțul Victoriei, și-au putut accepta statutul și și-au adus contribuţia la o imagine de familie model a contribuit la dragostea neîntreruptă a poporului față de familia regală.

5. Șansa

Fie că vorbim de șansă, destin, decizie divină sau viziune politică și militară, în ultimul secol familia regală și implicit Marea Britanie au stat mereu de partea învingătorilor. În timpul Primului Război Mondial, familia imperială a Rusiei a fost eliminată în totalitate, membrii familiei țarului fiind uciși. Germania, Austro-Ungaria și Turcia și-au pierdut monarhiile fiind de partea învinșilor la finalul războiului.

A urmat destrămarea familiilor regale din Italia, Iugoslavia, Portugalia și ulterior Grecia. Regele Farouk al Egiptului a decretat că până la finalul secolului în lume vor mai exista doar 5 regi: Regele de inimă roșie (cupa), de inimă neagră (pica), de treflă, de caro (romb) și Regele Angliei. S-a înșelat doar în privința genului, fiindcă Marea Britanie este condusă de o regină.

Case regale au rezistat și în Olanda, Belgia, Spania și câteva țări din Scandinavia, însă rolul lor s-a diminuat semnificativ în ultimele decenii.

6. Jocul popularității

Între familia regală și poporul britanic nu a curs mereu lapte și miere. Au fost suișuri și coborâșuri, chiar și în timpul domniei Elisabetei a II-a. Decizia Casei Regale de a se deschide față de publicul larg i-a adus multe puncte de popularitate.

La începutul secolului trecut, evenimentele majore din familia regală, precum nunțile, au fost mereu ceremonii private.

După război, tocmai aceste evenimente au apropiat familia regală de publicul larg.

Neutralitatea totală în ceea ce privește afinitățile politice ale Casei Regale a făcut ca ea să fie percepută drept o instituție de “unitate națională”.

Casa Regală a arătat prin gesturi mici, cum ar fi decizia de a plăti taxe și impozite, că este dispusă să facă orice sacrificiu pentru a supraviețui.

7. Prințesa Diana

Poate nicio persoană în ultimul secol nu a atras mai multă faimă și căldură casei regale decât Prințesa Diana. A fost iubită enorm de britanici, tocmai fiindcă, fără să vrea, ea a remodelat în asamblu imaginea Casei Regale britanice.

Moartea ei a adus familia regală într-un potențial moment de declin, în special din cauza relației reci pe care o avusese ea în ultimii ani cu membrii acesteia.

Casa Regală a înțeles imediat că trebuie să schimbe tonul discursului și să se adapteze.

Misiunea de continuare a îmbunătățirii imaginii a fost moștenită de cei doi băieți ai Dianei, William și Harry. Nașterea strănepoților Reginei Elisabeta a II-a a creat mediul necesar pentru un nou secol de succes al familiei regale britanice.

 

 

Parteneri