„Însărcinat să mă duc în România, am plecat din Paris la 4 iulie 1916 (st. nou). Sosind la 23 iulie m-am dus să văd pe D-nul Brătianu. Am găsit pe primul ministru încă sub impresia unui demers făcut de atașatul militar al Rusiei, din ordinul generalului Alexeeff (foto). Colegul meu rus a declarat d-lui Brătianu că România ar trebui să meargă acum sau niciodată și dacă ea nu se face că declară imediat pentru aliați, mai târziu nu i se va permite să facă o intrare triumfală în Transilvania.
Nefiind în curent cu demersul acesta, făcut pe timpul călătoriei mele, m-am informat și am aflat faptele următoare întâmplate de la plecarea mea din Paris.
Când colonelul Tatarinoff, atașat militar al Rusiei, sosise la București în ianuarie 1916, el nu a căutat să facă să intre România în război, interpretând în felul acesta ideile pe care le avea atunci generalul Alexeeff.
La sfîrșitul lui iulie 1916 (st. nou) generalul Alexeeff și-a schimbat dintr-odată ideea și în cele dintâi zile ale lui iulie, el a trimis colonelului Tatarinoff, o telegramă, în care îl însărcina să spună d-lui Brătianu și generalului Iliescu că lui i s-ar părea peste putință ca în viitor să se prezinte o situație mai favorabilă intrării în acțiune a României”.
Iată documentul Alexeeff despre care pomenește colonelul Despres:
„N-am crezut nimerit până în prezent să vă însărcinez a face demersuri pe lângă conducătorii români relative la adeziunea armatei lor la acea a aliaților, deoarece n-am voit să stânjenesc libertatea hotărârilor lor. Situația militară actuală mă forțează să vă însărcinez a explica generalului Iliescu și a-i spune că este grea așteptare ca viitorul să ofere României condițiuni mai potrivite unei intrări în acțiune.
Armata austriacă este desigur capabilă de o rezistență dârză, însă gradul dezorganizării ei actuale nu-i permite să recâștige facultatea acțiunilor ofensive.
Germanii nu sunt în stare să întărească simțitor pe austrieci, deoarece ei înșiși sunt atacați.
Izvoarele de noi formațiuni sunt sleite și, ca să ajute pe austrieci în regiunea Kovel și Wladimir-Wolinsk, cu greutate au strâns germanii de pe diferite fronturi abia 7 divizii. Toate trupele germane și austriece par a fi ridicate din peninsula balcanică. Rezistența armatei de la Salonic cade numai în sarcina bulgarilor.
Rusia se va însărcina, în cazul unei hotărâri irevocabile a României, să transporte de pe acuma, fără întârziere, din Arhanghel, întregul material adresat armatei române.
Intrarea în acțiune a României, în momentul acesta, va avea o valoare corespunzătoare în desfășurarea comună a sforțărilor puterilor aliate, ceea ce nu va fi în cazul când hotărârea sa va fi amânată pentru o epocă nedefinită. Situația poruncește românilor de a se alătura nouă, acum sau niciodată. Vă autorizez să expuneți d-lui Brătianu și generalului Iliescu punctul acesta de vedere al comandantului suprem rus”.
Despres continua: „Demersul acesta a fost sprijinit de predecesorul meu și de atașatul militar al Italiei, care au remis în același timp generalului Iliescu notele, după care ei se asociază pe dea-ntregul la demersul colegului lor rus și în care repetau cuvintele acestea: „acum sau niciodată”. Mi se pare foarte probabil ca atașatul militar al Angliei să fi sprijinit acțiunea colegilor săi. După 2 sau 3 zile o telegramă a generalului Alexeeff a făcut să reiasă că momentul era deosebit de favorabil și un prilej atât de bun nu se mai poate ivi…”.
În pofida angajamentelor luate de ruși, comandamentul român, când în Dobrogea se întrevedea dezastrul, constata că rușii din Bucovina nu se mișcau, trupe rusești de întărire nu soseau pe teatrul dobrogean, linia Dunării nu prezenta siguranță, din Rusia se primiseră puține tunuri grele, aramata aliată din orient nu luase ofensiva, conform angajamentelor din convențiunea militară secretă din 4 august 1916.
