Conform history.info, cea mai sângeroasă bătălie din istoria Imperiului Roman a avut loc în anul 351 la Mursa, astăzi în apropriere de Osijek (Croația) la vărsarea râului Drava în Dunăre.
Lupta s-a dus pentru titlul de împărat unic între Constanțiu al II-lea și uzurpatorul Flavius Magnus Magnentius.
Protagoniştii
Constanțiu al II-lea era al doilea fiu al lui Împăratului Constantin cel Mare și al Faustei.
Născut la Sirmium în 317, el a fost ridicat la rangul de Cezar în 324, iar la moartea tatălui său în 337 a primit și titlul de Augustus, alături de frații săi Constant și Constantin al II-lea, devenind guvernator al Orientului, Egiptului și Traciei.
Magnențiu s-a născut în 303 în apropiere de Amiens (Franța) și a fost căpitan al gărzilor Împăratului Constant I.
În anul 349 se autoproclamă împărat la Augustodunum și reușește să îl învingă pe Constant în bătălia din 350, împăratul murind în tentativa de a părăsi câmpul de luptă.
În drumul său spre Roma îl învinge pe Nepțian, un alt uzurpator, și îi propune lui Constanțiu al II-lea să-l recunoască Împărat al Occidentului.
Scurta domnie a lui Magnențiu este marcată de o revenire la simbolurile păgâne interzise în 341 de Constantin.
El restaurează temple și reintroduce celebrarea sacrificiilor nocturne, favorizând și instalarea în funcții înalte a păgânilor.
Moment-cheie în istoria omenirii și a creștinității
Astfel, încleştarea dintre Constanțiu și Magnențiu era inevitatilă.
Ea a avut loc în anul 351 și a opus două armate numeroase, devenind un moment-cheie din istoria omenirii și a creștinității.
Pe durata bătăliei, Constanțiu s-a retras la mormântul unui martir creștin și a început să se roage.
Pierderi uriaşe
S-a oprit doar când episcopul de Mursa Valens i-a transmis vestea că trupele sale au câștigat.
Pierderile omenești de ambele părți au fost uriașe.
Magnențiu se deghizase în soldat și a reușit astfel să fugă de pe câmpul de luptă. Constanțiu al II-lea devenea împărat unic.
I-au trebuit doar doi ani lui Magnențiu ca să se regrupeze și să încerce să revină la putere. Constanțiu i-a anticipat planurile și i-a nimicit trupele în bătălia de la Mons Seleucus (astăzi La Batie-Montsaleon, Franta) din 11 august 353.
Magnențiu reușește din nou să fugă, dar alege să se sinucidă la Lugdunum (Lyon). La finalul acelui an, Constanțiu schimbă toate deciziile lui Magnențiu, devenind un persecutor al creștinilor niceeni, al evreilor și al păgânilor. El a închis temple și a interzis jertfele către zei și practicarea magiei.
A murit la 3 noiembrie 361 în Cilicia (Turcia) în drum spre o confruntare cu trupele din Gallia care îl proclamaseră împărat pe Iulian Apostatul.
