Originară din satul Porţ, din judeţul Sălaj, Eva Mozes Kor a fost deportată în 1944 la Auschwitz împreună cu familia ei.
În martie 1944, familia Mozes a fost mutată cu forţa în ghetoul din orăşelul Şimleu Silvaniei (judeţul Sălaj). Nord-vestul Transilvaniei era sub jurisdicţia Ungariei din 1940.
După numai câteva săptămâni, cei doi soţi Mozes şi cele patru fiice ale cuplului fost înghesuiţi, alături de sute de evrei, în vagonul unui tren care transporta în mod normal animale, devenit „tren al morţii”.
Au ajuns la Auschwitz după patru zile fără mâncare şi fără apă. Acolo au fost trimişi direct la selecţie.
Jaffa Mozes, mama fetelor, le-a strâns puternic de mână pe Eva şi pe Miriam. Tatăl şi celelalte două fetiţe fuseseră deja separaţi.
Selecţia
Un ofiţer german a întrebat-o pe mamă dacă fetele pe care le ţinea de mână sunt gemene. Jaffa a confirmat. Eva şi Miriam, atunci în vârstă de 10 ani, erau născute în aceeaşi zi.
Mama a fost smulsă cu brutalitate de lângă fete şi dusă într-un alt grup. Eva şi Miriam au fost trecute în altul. Era pentru ultima oară când îşi mai vedeau familia.
În aprilie 2015, la 70 de ani de la încheierea războiului mondial, în Germania începea, la Luneburg (Saxonia Inferioară), unul dintre ultimele procese intentate unui fost nazist. Oskar Gröning (93 de ani) era acuzat că a fost complice la cel puțin 300.000 de crime comise în lagărul de la Auschwitz în 1944.
În sala de judecată s-a aflat și Eva Mozes Kor, pe atunci în vârstă de 81 de ani. „Ea a prezentat numărul de înregistrare în lagăr, care i-a fost tatuat pe mână: A-7063. Asemenea altor supraviețuitori ai Holocaustului ea așteaptă de ani, de decenii, practic de o viață, un asemenea moment. A venit de departe pentru acest proces, tocmai din SUA până în nordul Germaniei”, relata atunci de la proces un jurnalist de la cotidianul german Sueddeutsche Zeitung.
În jumătate de oră s-a distrus tot
Eva a povestit, inclusiv la procesul din 2015, că, practic, în circa o jumătate de oră cele două au rămas orfane şi şi-au pierdut şi celelalte două surori mai mari.
Eva şi Miriam au rămas la Auschwitz din martie 1944 până în ianuarie 1945.
Soarta lor a fost de cobai. S-au numărat printre cele 1.500 de perechi de gemeni care au fost supuse monstruoaselor experimente pe care Îngerul morții, cum era supranumit doctorul Josef Mengele, le-a condus în lagărul nazist de la Auschwitz-Birkenau.
Mengele
Dintre acestea, doar 250 au supravieţuit, inclusiv Eva Mozes Kor şi sora sa Miriam.
“Doctor Mengele era un tip înalt, elegant, care venea în fiecare dimineaţă pentru a vedea câţi copii are la dispoziţie pentru experimentele sale. Îmi aduc aminte, copil fiind, că am stat dezbrăcată alături de sora mea geamănă, Miriam, aproape 10 ore. Doctorul se uita lung la noi, ne analiza trupurile pentru a vedea dacă există diferenţe între noi. Au fost foarte multe probleme, ne injectau zilnic substanţe necunoscute, de pe urma cărora ne simţeam foarte rău. Au fost momente în care practic nu ne mai aduceam aminte ce s-a întâmplat”, declara Eva despre Mengele.
Cele două surori gemene au fost eliberate după 18 luni de Armata sovietică, scrie Jerusalem Post.
Kor s-a mutat în Israel, împreună cu sora ei, în 1950, unde s-a înrolat în Armată ca sergent major.
În 1960 s-a căsătorit cu americanul Michael Kor şi s-au mutat în Statele Unite, mai scrie sursa citată.
Experienţa traumatizantă trăită în timpul Holocaustului a devenit publică datorită unei mini-serii televizate în 1978 intitulate “Holocaustul”, mai scrie Jerusalem Post.
Miriam Mozes a murit în 1993, din cauza unei forme rare de cancer.
Ironie a sorţii
Decesul Evei s-a produs, ca o ironie a sorţii, în timpul vizitei anuale pe care aceasta o făcea în Polonia, la lagărul de concentrare de la Auschwitz.
"Cu profundă tristeţe anunţăm trecerea în eternitate a Evei Kor, supravieţuitoare a Holocaustului, avocat al iertării şi fondatorul Muzeului Holocaustului şi Centrului Educaţional CANDLES. Eva a murit liniştită astăzi, 4 iulie, la ora 7.10 ora locală a Cracoviei, în timpul excursiei anuale CANDLES în Polonia. În cei 85 de ani pe care i-a trăit, Eva Kor a marcat vieţile a sute de mii de oameni prin mesajul ei de a trece peste tragedia Holocaustului, de a găsi iertarea şi vindecarea", este mesajul postat pe pagina de Facebook a muzeului pe care Eva l-a înfiinţat în 1984, în memoria copiilor care au murit sau au supravieţuit experimentelor de la Auschwitz, CANDLES Holocaust Museum and Education Center.
La procesul din 2015, Groning a recunoscut mare parte dintre ororile petrecute în lagăr. „Sunt pensionar. Am doi copii de 65 și 70 de ani. M-am înrolat benevol în SS în toamna lui 1942 și am fost trimis într-o localitate poloneză, care avea să intre în istorie cu numele de Auschwitz. Mi s-a transmis că voi avea o misiune care sigur nu îmi va provoca multă plăcere. Eu adunam lucrurile de valoare în trezorerie. Din când în când aduceam bunurile la Berlin. Alteori îi așteptam pe deținuți pe peronul gării și le luam valizele.
Din când în când stăteam la o sticlă de vodcă cu paznicii”, își amintea Groning.
„Am fost martor la evenimente groaznice. Un paznic SS, exasperat de țipetele unui bebelus, l-a izbit de o mașină până s-a făcut liniște. Am rămas fără cuvinte. Nu eram de acord cu ce se întâmpla”, spune bărbatul, care descrie cu amănunte procedura de gazare. „Cineva era obligat mereu să verifice dacă erau toți decedați. Eu vedeam arderea cadavrelor de la o distanță de 80 de metri. Eu n-am vrut să am de-a face cu așa ceva. De trei ori am cerut să fiu mutat de la Auschwitz, dar fără folos. Până când am fost trimis pe front și capturat de britanici. În 1948 am fost eliberat”, a mărturisit acesta.
„Nimeni nu va reuși să schimbe trecutul. Pentru a nu lăsa totul uitării, am deschis un muzeu al Holocaustului în Indiana. I-am iertat pe naziști pentru partea lor. Mărturia lui Groning nu înseamnă mare lucru, dar e mai bine decât nimic”, a spunea atunci Eva Mozes Kor.
Iertarea
Deşi pentru mulţi această iertare poate părea ciudată, ea face parte din universul evreiesc.
Miriam Mozes a murit în 1993, din cauza unei forme rare de cancer. Eva Mozes a continuat să vorbească despre nevoia de a semăna bunătate şi generozitate în jurul nostru, pentru a ierta și a repara lumea – tikkun olam, cum numesc evreii acest concept.
În căutarea ei pentru răspunsuri referitoare la ororile trăite, ea s-a întâlnit şi cu dr. Hans Munch, un fost medic nazist. Munch i-ar fi declarat că Auschwitz a fost „Iadul pe Pământ”.
El a recunoscut că a privit printr-o gaură în camerele de gazare şi a văzut cum mureau oamenii, adăugând că, în momentul în care era introdus gazul Zyklon B prin acoperiş, oamenii se aruncau unii pe alţii, încercând să se salveze, evitându-l.
„A văzut munţi de oameni care-şi dădeau ultima suflare”, povestea Eva despre dr. Munch.
Stabilită în America de peste 50 de ani, Eva Mozes Kor nu doar i-a iertat pe nazişti, dar l-a şi adoptat neoficial pe Rainer Hoess, nepotul lui Rudolf Hoess, comandantul lagărului.
Eva Mozes Kor obişnuia să spună că a învăţat patru lecţii importante care au ajutat-o să supravieţuiască, care ar putea da de gândit oricăruia dintre noi:
1. Nu renunţa niciodată la visul tău, orice s-ar întâmpla. Dacă renunţi, totul se duce de râpă.
2. Nu îl judeca pe cel pe care nu îl cunoşti.
3. Iartă-l şi pe cel mai mare duşman al tău: cel ce iartă, devine mai puternic.Eu i-am iertat şi pe Mengele, şi pe Hitler, şi pe nazişti. Iar asta m-a eliberat.
4. Gândeşte pozitiv, fă bine. Mă trezesc în fiecare dimineaţă şi mă bucur, mulţumind că sunt în viaţă.
Eva a revenit în satul natal abia la şapte decenii după deportare, în 2014, apoi în 2018, la Muzeul Memorial al Holocaustului din Şimleu Silvaniei, unde a vorbit în faţa a peste 100 de elevi şi profesori despre ororile trecutului şi puterea de a ierta.
