Jean Daniel a încheiat o viaţă de pasiune, angajament şi creaţie, adunate sub semnătura sa, adică a unuia dintre cei mai importanţi jurnalişti francezi. Anunţul a venit chiar de la redacţia publicaţiei fondate de Jean Daniel, laureat al premiului Prinţesa de Asturia pentru Comunicare şi Ştiinţe Umane în 2004.
Născut la 21 iulie 1920 la Blida, în Algeria, Jean Daniel, născut Bensaid, a participat la Eliberare, înainte de a urma studii de filosofie la Sorbona din Paris.
În cel de-al Doilea Război Mondial, el s-a alăturat mişcării de rezistenţă împotriva ocupaţiei naziste, a luptat alături de generalul Leclerc pentru eliberarea Franţei.
A fost unul dintre intelectualii cei mai influenţi ai stângii din Franţa şi este amintit mai ales pentru apropierea sa de figuri reprezentative precum scriitorul Albert Camus şi pentru a fi trăit îndeaproape cele mai relevante evenimente ale secolului XX.
În 1947 a fondat revista „Caliban”, cu susţinerea lui Albert Camus, care l-a onorat cu prietenia sa. În 1954 a publicat primul articol în „L’Express”, unde a relatat războiul din Algeria, declarându-se favorabil negocierilor cu luptătorii pentru independenţă ai Frontului pentru Eliberare Naţională (FLN).
Notorietatea sa l-a ajutat să obţină interviuri cu personalităţi precum Kennedy sau Castro, iar în 1964 s-a asociat cu omul de afaceri Claude Perdriel şi a cumpărat publicaţia France Observateur (rebotezat L’Obs) care în final a devenit Le Nouvel Observateur şi una dintre publicaţiile de referinţă ale stângii franceze.
Jean Daniel a căpătat prestigiu internaţional datorită unui interviu pe care i l-a luat preşedintelui american John F. Kennedy, a cărui asasinare a urmărit-o în direct alături de liderul cubanez Fidel Castro în noiembrie 1963.
El s-a menţinut ca director al revistei până în 2008, dar a continuat să rămână editorialist până aproape de sfârşitul vieţii sale.
