Nicolae Cajal, medic specialist în microbiologie şi virusologie, s-a născut la Bucureşti, la 1 octombrie 1919.
Studiile liceale le-a efectuat la Liceul ”Matei Basarab” din Bucureşti, apoi a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti, devenind, în 1946, doctor în medicină şi farmacie, apoi, în 1958, doctor docent.
Atras încă din timpul studiilor universitare de domeniul microbiologiei, a lucrat ca intern în laboratoare de spital, în laboratoarele Catedrei de Bacteriologie (din 1944) şi ale Catedrei de Inframicrobiologie (Virusologie) ale Facultăţii de Medicină Bucureşti (din 1945),
Expert OMS
Nicolae Cajal a fost profesor şi şef al Catedrei de Virusologie de la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti (din 1966), precum şi director al Institutului de Virusologie al Academiei Române (1967-1994). A fost expert al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (din 1966) şi director al Serviciilor medicale din Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România (din 1977).
Ca cercetător în domeniul virusologiei, a publicat peste 400 de lucrări şi studii, apărute în ţară şi străinătate.
A îngrijit editarea ”Operelor alese” ale prof. dr. Ştefan S. Nicolau (1973), a fost redactor responsabil la ”Revue Roumaine de Virusologie” (din 1967) şi membru în colegiul de redacţie al unor reviste de specialitate din străinătate.
I-a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţilor din Oradea (1994), Timişoara (1995), Cluj (1995), Iaşi (1996).
Nicolae Cajal a fost preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România între 1994-2004.
A fost senator de Bucureşti, independent, pe lista FSN, în perioada 9 iunie 1990-14 octombrie 1992.
În 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, apoi a devenit membru titular (din 22 ianuarie 1990), iar în perioada 2 februarie 1990-1 februarie 1994 a fost şi vicepreşedinte al acestui înalt for de ştiinţă şi cultură.
Nicolae Cajal a murit la 7 martie 2004, la Spitalul Elias din Bucureşti.
