Este vorba de câmpia costieră Sharon între Herzliya, Kibbutz Shefayim și satele Rishpon, Kfar Shmaryahu, Arsuf și Arsuf-Kedem, scrie thevintagenes.com.
Încoronat rege al Angliei în 1189, Richard organizează a treia cruciadă, anunțată din 29 octombrie 1187 de Papa Grigore al VIII-lea, după ce s-a aflat că Ierusalimul fusese cucerit de Saladin, un musulman kurd din Tikrit, devenit primul sultan Ayyubid al Egiptului și al Siriei.
Ascensiunea sa la putere a dus și la o unificare religioasă în cadrul comunității islamice între sunniți, acesta vizând coalizarea forțelor siriene și egiptene pentru a lupta împotriva cruciaților. La apogeul puterii sale Saladin a domnit peste Egipt, Siria, Yemen, Irak, Mecca, Hejaz și Diyarbakır.
Richard pleacă spre Ierusalim alături de Filip al II-lea al Franței și împăratul Germaniei, Frederic Barbarossa.
Richard și Filip au plecat în 1190, călătorind împreună până în Sicilia. S-au certat majoritatea timpului și, apoi, s-au despărțit, Filip a plecat pe mare spre Acra, iar Richard s-a oprit în Cipru.
Frederic Barbarossa a plecat în expediție separat și s-a înecat în râul Salef, în Asia Mică. Deruta a pus stăpânire pe cruciații rămași fără conducător, unii luând-o într-o direcție alții în alta.
Frederic de Suabia, fiul împăratului, a ajuns până la Acra, dar în cursul asediului cetății a murit. Leopold de Austria, cu o parte a trupelor, a rătăcit dintr-un loc în altul, până a întâlnit cruciații francezi, sosiți și ei în Palestina, după o întârziere de un an, cărora, mai apoi, li s-au alăturat englezii.
Richard a preluat conducerea asediului cetății Acra. După predarea cetății, a impus plata unei răscumpărări ce a întârziat să apară. Furios, a ordonat masacrarea locuitorilor orașului: 2000 de musulmani, femei, bărbați și copii.
Apoi, Richard și-a condus trupele spre sud, cu flota însoțindu-l de-a lungul coastei. A fost atacat de Saladin, dar a repurtat o victorie în Bătălia de la Arsuf din 1191.
Însă, nu a putut face față strategiei pământului pârjolit. Armata sa a rămas fără provizii și n-a mai putut asedia Ierusalimul. Saladin a atacat Jaffa în iulie 1192, dar Richard a sosit la timp pe mare.
A urmat o bătălie în urma căreia Richard a obținut victoria, primind supranumele de „Inimă de Leu”, și a încheiat pace cu Saladin, iar, în cele din urmă, în octombrie 1192, Richard a părăsit Țară Sfânta.
