Rusia, apărătoarea popoarelor creștine asuprite de otomani

 

Acordul de „încetare totală a focului” încheiat de Armenia și Azerbaidjan sub egida lui Vladimir Putin este numai ultimul episod din războaiele pe care Rusia și Turcia le-au purtat pentru a domina această parte de lume, De data aceasta, spre deosebire de înaintașii săi, țarii Rusiei, Vladimir Putin a ales să nu mai lupte, ba […]

Acordul de „încetare totală a focului” încheiat de Armenia și Azerbaidjan sub egida lui Vladimir Putin este numai ultimul episod din războaiele pe care Rusia și Turcia le-au purtat pentru a domina această parte de lume,

De data aceasta, spre deosebire de înaintașii săi, țarii Rusiei, Vladimir Putin a ales să nu mai lupte, ba a și negociat cu cele două părți un acord care pare să dezavantajeze cumplit Armenia. Potrivit speculațiilor presei turce, armenii ar urma să se retragă din cea mai mare parte a regiunii disputate.

500 de ani de război

În ultimii 500 de ani, Rusia pravoslavnică şi Turcia musulmană  s-au înfruntat în nu mai puţin de 12 războaie, dintre care şapte s-au soldat cu victoria ruşilor, trei au fost câştigate de turci, iar două s-au încheiat cu un rezultat incert.

 Primul război ruso-turc a avut loc între anii 1568–1570, dar,  pentru români, cel mai important conflict militar dintre Imperiul Țarist și cel Otoman a fost cel purtat între anii 1877-1878. Este vorba de  războiul în urma căruia România și-a căștigat independența.

În apărarea creștinilor asupriți

Pe tot parcursul războaielor cu Imperiul otoman, Rusia și-a mascat dorința de expansiune sub dorința de a veni în spriinul popoarelor creștine asuprite de otomani. Nici războiul din 1877-1878 nu a făcut excepție, iar  motive existau cu duiumul.

La sțârșitul Războiului Crimeei (purtat între anii 1853-1856 ), Tratatul de Pace încheiat la Paris obliga Imperiul Otoman să acorde creștinilor drepturi egale cu cele ale musulmanilor. A fost emis un edict, Hatt-ı Hümayun, prin care s-a proclamat principiul egalității între musulmani și nemusulmani și chiar au fost luate unele măsuri. De exemplu, taxa jizya (taxă suplimentară impisă nemusulmanilor) a fost abolită, iar armata otomană a început să primească în rândurile ei și bărbați de alte religii.

Creștinii nu au fost, însă, complet emancipați. Au rămas cetățeni de mâna a doua. De exemplu, mărturia creștinilor împotriva musulmanilor nu era acceptată în instanță, ceea ce le acorda practic imunitate musulmanilor în ceea ce privește infracțiunile comise asupra creștinilor. Abuzurile erau grave mai ales în regiunile cu o populație predominant creștină, unde autoritățile le foloseau ca mijloc de subjugare. 

Așa și-a obținut România independența

Drept urmare, creștinii s-au răsculat. Revoltele bulgarilor și sîrbilor împotriva Imperiului Otoman și, mai ales, represiunea brutală care le- a urmat, a oferit rușilor pretextul să se erijeze din nou în apărătorii popoarelor asupritedin Balcani. Victoriile de pe câmpul de luptă, obținute și datorită participării trupelor române, au fost hotărâtoare. Doar amenințările Marii Britanii au făcut ca rușii să nu ocupe Constantinopolul. În fața dezastrului iminent, turcii nu au avut de ales și au recunoscut prin tratatele de la San Stefano și Berlin independența României, Serbiei și Muntenegrului, și autonomia Bulgariei.