Ruperea PSD la ordinul Moscovei

 

Partidul Social Democrat – PSD din România a ieșit din primul război mondial divizat, din cauza revoluției bolșevice, în două curente.

În PSD era un curent moderat, format din cei care voiau să continue pe linia social-democrației occidentale, iar celălalt era al radicalilor care căutau să-i imite pe bolșevici.
În anul 1920, pe fondul agitaţiilor din rândul mişcării socialiste din România, cu privire la poziţia faţă de Internaţionala a III-a, o delegaţie, din care a făcut parte și secretarul general al PSD, Ion Flueraș, a fost trimisă în Rusia, cu mandatul limitat de a se informa cu privire la realităţile sovietice şi despre condiţiile afilierii la Comintern.
Flueraş a fost însă exclus de la discuţii şi nevoit să se întoarcă în ţară, sub pretextul că participase la organizarea Marii Adunării de la Alba Iulia şi fusese membru al Consiliului Dirigent.
La propunerea lui Buharin, delegaţia socialiştilor din România s-a obligat ca, la întoarcerea în ţară, Grigorovici, Jumanca şi Flueraş să fie excluşi din partid.

În 1921, cele două curente s-au separat definitiv, odată cu apariția Partidului Comunist Român – PCR, care s-a afiliat la Internaționala Comunistă, dirijată de la Moscova.

„Neoiobăgia” lui Dobrogeanu-Gherea

Partidul Social Democrat Român (PSDR), condus de I.C. Frimu, Mihai Gh. Bujor, Cristian racovski, Dimitrie Marinescu și Constantin Vasilescu, se înființase la 31 ianuarie 1910.
Un rol important continua să îl joace Dobrogeanu-Gherea, a cărui lucrare, „Neoiobăgia” a avut o influență importantă asupra orientării partidului.
Legăturile cu alte partide social-democrate au fost întărite prin participarea la Congresele Internaționalei a II-a de la Basel (1912) și Copenhaga (1913), unde au fost adoptate rezoluții pacifiste.

PSDR a salutat Marea Unire din 1918, solicitând democratizarea țării și transformarea ei într-o societate socialistă. În decembrie 1918, PSDR și-a schimbat denumirea în Partidul Socialist, dar din rândurile sale s-au desprins mai multe facțiuni și grupuri disidente.

Congresul din 7 mai 1927 a hotărât centralizarea întregii mișcări socialiste prin constituirea Partidului Social-Democrat – PSD, iar printre membrii săi se numărau Constantin Titel Petrescu, Ștefan Voitec, Ion Flueraș, Lotar Rădăceanu, Ilie Moscovici, Theodor Iordănescu.

În februarie 1948 PSD, din care se rupsese aripa Titel Petrescu, a fuzionat cu PCR în cadrul Partidului Muncitoresc Român (PMR).