Probabil că a învățat tehnica fotografică „furând” meseria de la fotografii din Cernăuți pe care îi vizita des, potrivit fiicei sale, Eliza.
În anul 1911, merge la București și participă la un concurs pentru ocuparea postului de fotograf, concurs organizat de M.E Papamihalopol, proprietarul revistei „Gazeta ilustrată”.
„Bineînțeles, Berman a fost clasat primul, iar Papamihalopol l-a angajat ca reporter fotograf”, nota St. Ignat.
Iosif Berman s-a născut la 17 ianuarie 1890, într-o familie de origine evreiască din Burdujeni, Suceava.
A fost unul dintre cei mai mari fotografi ai timpului său, surprinzând România în toată diversitatea sa, plină de contraste.
A participat la Primul Război Mondial ca fotograf de război, iar ulterior a fost corespondent al unor mari agenții de presă străine și al unor importante publicații românești.
A ilustrat genial reportajele jurnaliștilor Filip Brunea-Fox și Geo Bogza, de care l-a legat și o strânsă prietenie.
„Vreți să vă fac o mărturisire? Am devenit reporter de dragul fotografiilor lui Berman”, avea să declare Bogza.
Începând din 1938, ca urmare a legislației antisemite, a utilizat pseudonimul I.B. Urseanu pentru a mai putea fotografia în continuare. După instaurarea dictaturii legionaro-antonesciene în septembrie 1940, nu a mai putut profesa, iar atelierul său fotografic a fost confiscat și o mare parte din vasta sa colecție de negative distrusă.
A murit la 17 septembrie 1941, profund deprimat că nu mai putea fotografia!
Înmormântarea sa a putut fi organizată în condiții decente datorită unui cec expediat de redacția New York Times.
Pagina de Facebook a Arhivelor Diplomatice ale MAE ne oferă o fotografie de Iosif Berman, făcută pentru diplomatul Eugen Filotti (17 iulie 1896-1 iunie 1975), director al Direcției Presei și Informațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Străine între 1930-1935, viitor ambasador al României în Turcia, Grecia, Bulgaria și Ungaria, secretar general al ministerului în 1944-1945.
Cei doi se cunoscuseră din tinerețe, pe când Eugen Filotti era jurnalist, iar mai târziu acesta va contribui personal la salvarea evreilor din Ungaria și nordul Transilvaniei în timpul Holocaustului, în calitatea de șef al Legației României la Budapesta.
