Amenințările Austro- Ungariei
Brutalitatea extremă folosită de guvernul român împotriva țăranilor răsculați pare să fi fost determinată de amenințările venite din străinătate. După extinderea răscoalei, țările vecine au concentrat trupe la graniță, informând autoritățile de la București că măsura a fost luată pentru a preveni o posibilă extindere a tulburărilor pe propriul teritoriu, având în vedere faptul că regiunile învecinate cu România sunt locuite de un număr mare de români.
Cea mai interesată de reprimarea rapidă a răscoalei era, evident, Austro-Ungaria, o țară în care trăiau
trei milioane de români. Guvernul de la Viena a făcut mari presiuni asupra autorităților române, scriu ziarele englezești din epocă. „S-a zvonit că Austria a pus în vedere guvernului român că trebuie să reprime rebeliunea în cinci zile. În caz contrar, împăratul Franz Joseph va considera că este de datoria lui să trimită o armată în Moldova. O astfel de amenințare de intervenție a influențat, probabil, Guvernul să folosească tunurile în încercarea de a-i zdrobi pe rebeli”, notau Dundee Courier și London Daily News pe 2 aprilie 1907.
Răscoala a fost ațâțată de societăți secrete?
Presa britanică din acele vremuri mai aduce și alte informații asupra cărora istoricii români s-au aplecat destul de puțin. E vorba de existența unor societăți secrete care ar fi îndemnat țăranii să-și facă singuri dreptaate.
Știrea, publicată în Aberdeen Journal, pe 20 aprilie, a fost preluată și de The Times: „Investigațiile efectuate de autoritățile de aici au dus la descoperirea unei societăți secrete, care se pare că are ramificații în toată țara. Cuvântul de ordine al societății este Emanciparea țăranilor și circularele care fac cunoscut programul acestei societăți vorbesc despre împărțirea pământurilor, votul universal, reducerea duratei serviciului militar, reducerea impozitului pe teren și alte reforme. O senzație considerabilă a fost provocată de arestarea lui
M. Kogalniceano, fiul unui fost ministru. Este încarcerat sub acuzația de provocare a revoltei”.
Acest M. Kogălniceanu este de fapt, Vasile Kogălniceanu, fiul faimosului Mihail Kogălniceanu. Chiar dacă îi greșesc numele, jurnaliștii britanici au un sâmbure de adevăr în ceea ce scriu. Vasile M. Kogalniceanuera, încă de prin anii 1880, un „avocat” al țăranilor. În 1906 a tipărit o broșură numită „Către sateni”, motiv pentru care a fost luat la ochi de autorități. În timpul răscoalei a fost, de altfel, acuzat că face „turism” prin zonele în care aveau loc tulburări, instigand masele să se ridice. Ca urmare, Vasile Kogălniceanu a fost arestat și închis la Giurgiu, fiind eliberat abia în august 1907, cu prilejul amnistiei generale date de Carol I.
O mișcare antisemită subterană?
Unele ziare britanice menționează, însă, și existența unei alte societăți secrete, de data aceasta una cu un profund caracter antisemit: „Autoritățile judiciare, în căutarea instigatorilor recentelor tulburări, au descoperit existența unei Societăți secrete anti-evreiești, dintre membrii căreia se numără un număr mare de profesioniști și jurnaliști cunoscuți. Obiectele societății par a fi asemănătoare cu cele ale Asociației Țăranilor, iar toți membrii au jurat păstrarea secretului ”, nota pe 22 aprilie 1907, Portsmouth Evening News, citat de istoricul Ștefan-Cătălin Trofin în lucrarea sa „The Great Romanian Peasant Revolt of 1907 Reflected in the British Press”.
