După ce adversarele sale au epuizat toate tentativele regulamentare, a continuat singură întrecerea, ajungând la 1,85 metri.
Cu această performanţă a cucerit primul său titlu olimpic.
Pe stadionul Olimpic de la Roma a fost protagonista unui spectacol de neuitat.
„A fost o victorie extraordinară! Poate cea mai dragă sufletului meu. Atmosfera latină din stadion se asemăna cu cea de acasă.
Mai mult, după 1956 şi până în 1967, când m-am retras din activitatea competiţională, nu am mai pierdut niciodată.
Pentru mine, atunci când rămâneam singură în concurs, cel mai puternic stimulent era ştacheta. Îmi doream s-o văd cât mai sus!”, declara Iolanda Balaş.
Recordul său din 1961 – de 1,91 metri – a rămas neegalat timp de zece ani.
La ediţia a XVIII-a a Jocurilor Olimpice de vară, organizată pentru prima oară de o ţară asiatică, în oraşul Tokyo (Japonia), în 1964, Iolanda Balaş a cucerit medalia de aur la săritura în înălţime, cu o săritură de 1,90 metri, care repeta astfel succesul obţinut cu patru ani în urmă la Roma.
„Dacă îmi pare rău de ceva, este că nu am prins pista sintetică de poliuretan sau tartan, care consider că mi-ar fi dat posibilitatea să adaug cel puţin zece centimetri.
Dar şi că nu am încercat stilul Floop. Poate că m-am născut cu vreo zece ani mai devreme”, mărturisea marea campioană.
Iolanda Balaş Söter s-a retras din activitatea competiţională în 1967, după 19 ani de atletism, din cauza unui traumatism la tendonul lui Achile al piciorului de bătaie.
După abandonarea activităţii de performanţă a fost antrenoare, profesoară, metodistă la Cabinetul metodic şi cercetări ştiinţifice la Clubul Steaua Bucureşti.
În 1990 a fost aleasă preşedinte al Federaţiei Române de Atletism, funcţie pe care a deţinut-o până în 2005, iar în 1994 a devenit şi preşedinte executiv al Fundaţiei Atletismul Românesc, înfiinţată chiar de ea în 1993 şi fiind una dintre primele fundaţii cu profil sportiv, având drept scop susţinerea atletismului românesc şi a echipei reprezentative a României.
A făcut parte din Comisia tehnică a Asociaţiei Europene de Atletism, iar din 1995 a fost cooptată în Comisia de femei a Federaţiei Internaţionale de Atletism (IAAF).
Iolanda Balaş Söter a murit la 11 martie 2016, în Bucureşti.
Preşedinţia României i-a conferit, post-mortem, Ordinul naţional „Steaua României” în grad de Mare Ofiţer.
Sursa: Agerpres
