Românca Anișoara, iubirea secretă a părintelui Turciei

 

Ali Ismail Sabri era un turc din Dobrogea, căpitanul Regimentului 6 Roșiori, ,,unul dintre cei mai buni călăreți ai României”, care avea să ajungă tovarăș al lui Mustafa Kemal și consul al acestuia, iar Anișoara Tulça era soția lui Sabri.

Sabri a intrat, în scurt timp, în anturajul lui Mustafa Kemal, iar viitorul părinte al Turciei s-a îndrăgostit de Anișoara, pe care a stimat-o și a respectat-o.

La rându-i, Anișoara îi purta o afecțiune sinceră.

Povestea este prezentată în „Dragoste și revoluție. Amintirile unei românce în Turcia lui Kemal Atatürk”, pe care o semnează Florin Țurcanu și Enis Tulça.
Cartea se bazează, în principal, pe un document scris de Anișoara în 1959, în total 74 de pagini A5 în limba română.

La Ankara este o femeie

„Când sunt departe, mă gândesc: la Ankara este o femeie care îmi este o adevarată prietenă, ea este bună, loială și absolut dezinteresată, în fine, am și eu o prietenă. Nu te uita [că] în jurul meu sunt mii de dalcauci, toți pentru interesul lor.

Mâine, dacă aș cădea de la putere, ei ar fi printre primii să-mi dea cu piatra. Inima mea este solitară, nu am niciun prieten și mă simt izolat și singur în mulțimea asta. Eram creați să ne înțelegem, ce păcat că nu-i posibil” – Mustafa Kemal (cuvinte atribuite acestuia în amintirile Anișoarei Tulça).

Prima și ultima favoare

„Pașa, am venit să-ți cer o favoare, prima și ultima. Viața, pentru mine, este prea dificilă aci. Ieri, pentru prima oară, m-am hazardat să mă duc pe jos în oraș și toți copiii au început să-mi arunce pietre și să-mi strige «ghiaura». În jurul meu simt numai ostilitate, înconjurată de santinele și sute de ochi… cari mă fixează. Acuma trimiteți peste tot în Italia și Rusia oameni. Vă rog, trimiteți-ne și pe noi cu o misiune oarecare, nu are să vă para rau. Soțul meu este inteligent, cunoaște limbi, este muncitor, are să vă fie de mare folos.”

“Sabri mi-a spus: „Trebuie să mă duc la Ankara ca să dau socotelile și să cer socoteală de la canalia care a îndrăznit să trimită sa fiu controlat”.

Zilele de mariaj ale lui Latife Hanim sunt numărate

Trei zile după aceea, primesc scrisoare de la Sabri că Gazi, când a aflat de sosirea lui, imediat l-a chemat la Cankaya, l-a prezentat lui Latife Hanim (soția lui Kemal între anii 1923 și 1925 – nota Ev. Istoric) și l-a oprit la masă.

Dupa masă, imediat a venit arhitectul cu planurile [căci] se făceau niște construcții la Cankaya. Imediat, Latife Hanim, cu un aer de autoritate și de atotștiutoare a început, cu aroganță, să dea directive și să modifice planurile.

Atunci pașa, excedat, i-a facut cu ochiul lui Sabri, care mi-a scris că zilele de mariaj ale lui Latife Hanim sunt numărate. Pașa l-a rechemat pe Sabri a doua zi, iar la masă și după masă i-a spus:

„Sabri, eu am nevoie de un om ca tine, căci acum multe s-au schimbat. Vin ambasadori și străini și am nevoie de un om ca tine.

Ia pe Madame și vino, instalează-te aci, la Cankaya”.

Deja, prima oara când văzuse pe Sabri, imediat l-a întrebat: „Ce face Madame și de ce nu ai adus-o și pe ea?”.

„Unde era s-o aduc, nu vedeți că nu se găsește loc nici pentru miniștri?”

„Ai uitat ca Cankaya este deschis pentru Madame totdeauna?”.

Sabri i-a spus: „Dați-mi voie să mă gândesc puțin [și] data viitoare am să vă dau răspunsul”. În paranteză [fie spus] mariajul lui Ataturk a fost preparat cu kurnazlik.

„Nu vedeți cât este de urâtă, neagră și uscată?”

Ataturk, la Izmir, cu toata suita lui a fost oaspetele lui Usakli zade, o familie foarte veche, bogați și puternici.

Situatia lui pașa, în vremea aceea, [făcea că] avea nevoie de familii mari cari să-l susțina și să-l sprijine și era obligat ca să se poarte bine cu toate familiile cunoscute din Anatolia.

El, dupa obiceiul său, seara s-a îmbătat și, a doua zi, când s-a deșteptat, s-a vazut cu Latife Hanim lângă el.

Toată suita lui s-a adunat și i-au spus că trebuie neaparat să se însoare ca să înlăture un scandal și sa repare ofensa adusă gazdei.

„Nu vedeți cât este de urâtă, neagră și uscată?”. Salih i-a spus: „Pașa, trebuie să te însori cu ea, chit că după câteva luni ai să divorțezi”.

Salilh i-a spus [mai târziu] lui Sabri că chiar după prima lună voia să divorțeze și numai insistențele lui Ismet Inonu au ajurnat un divorț pe care el și-l pusese în gând chiar după prima zi de mariaj.”

„ Autoarea este o româncă, Anișoara, o iubire necunoscută”

„Textul amintirilor este o mărturie, frapantă prin detalii, despre începuturile spartane ale regimului kemalist, în peisajul primitiv al Anatoliei centrale.

Autoarea este o româncă, Anișoara, o iubire necunoscută până acum a lui Atatürk. La un capăt al acestei istorii este Mustafa Kemal care «la o masuță de meze (…) punea la cale soarta Turciei» și care-i încredinta Anișoarei, atunci când lipsea din Ankara, valiza în care-și păstra «toată averea lui» pentru a o adăposti sub patul ei.

La celălalt capăt este părintele națiunii, cu autoritatea sa necontestată, observat în decorul oficial al palatului Dolmabahce, în ambianța cluburilor selecte din Istanbul sau pe puntea iahtului, în plimbările sale estivale pe apele Bosforului”, scrie istoricul Florin Țurcanu în prefața cărții „Dragoste și revoluție. Amintirile unei românce în Turcia lui Kemal Atatürk”, pe care o semnează alături de Enis Tulça, nepotul soțului Anișoarei.

Foto: Ataturk cu Latife Hanim