Regele viking care a condus Anglia

 

Cnut cel Mare, prințul viking, a preluat controlul în Anglia la 18 octombrie 1016.

A fost unul dintre cei mai puternici lideri din istoria vikingilor, și a reușit să creeze un întreg imperiu în nordul Europei.

După ce a cucerit Anglia, a preluat și tronul Danemarcei, Norvegiei și chiar părți din Suedia.

Este unul dintre cei mai cunoscuți vikingi.

A fost fiul cel mic al lui Svein Forkbeard, regele danez care a cucerit Anglia în 1013, dar care a murit imediat după aceea.

Fratele lui Cnut, Harald, a devenit rege al danezilor, în timp ce Cnut a fost trimis în Anglia pentru a impune autoritatea câștigată de tatăl său, scrie historyextra.com.

Până în 1016, Cnut a reușit să cucerească toate teritoriile. Și-a cimentat poziția prin căsătoria cu văduva regelui englez Ethelred al II-lea.

În câțiva ani a devenit și rege al danezilor. Pentru prima dată, regatul britanic și cel danez erau conduse de același rege.

În 1028, Cnut a cucerit și Norvegia, ajungând conducătorul celui mai mare imperiu de la Marea Nordului de până atunci.

Cnut a încercat să implementeze în Danemarca tot ce i se părea bun în Anglia.

Moartea sa din 1035 a dus la fragmentarea imperiului.

A fost primul conducător care a stabilit centre administrative și economice în orașe mai mici.

A respectat religia creștină, astfel că a efectuat un pelerinaj pașnic la Papa de la Roma.

El este un exemplu pentru modul în care au înțeles vikingii să se adapteze circumstanțelor culturale. Realizările sale i-au făcut pe englezi să îl considere mai mult un anglo-saxon decât un viking.

Pe linie maternă, scrie history.info, Cnut era cel mai probabil nepotul lui Mieszko I, conducător al polonezilor, ceea ce ar însemna că avea și ceva moștenire polonă.

Pentru că era mai tânăr, Cnut nu i-a urmat imediat la tron tatălui său, în Danemarca, ci a devenit rege după fratele lui mai mare Harold.

De fapt, era prinț când a invadat și cucerit Anglia (printre vikingi era ceva destul de normal ca liderii mai tineri să părăsească țara natală pentru a cuceri teritorii străine).

După moartea fratelui său, a moștenit Danemarca și ulterior a cucerit Norvegia și a domnit și asupra unor părți din sudul Suediei.