Din osul marelui Matei Kwiek rămăseseră patru moștenitori. Vasile Kwiek, fratele defunctului, a renunțat la candidatură, preferând dragostea unei simple țigănci onorurilor și grijilor regești.
Ceilalți trei pretendenți eru Rudolf Kwiek, bulibașa unii trib din Polonia, un alt Kwiek din Boemia și un țigan înalt cu plete ca abanosul care aștepta votul marelui Consiliu în România.
Până în ziua ședinței Marelui Sobor, palatul regesc din Varșovia a fost ocupat de Rudolf.
Cortul regesc
Palatul era un cort mare, cu o ușă destul de îngustă. Pereții erau împodobiți cu steagul republicii poloneze, câteva icoane și la locul de cinste, deasupra unui pat din perne brodate, o scrisoare, înrămată, în care defunctul rege Matei consola poporul polonez pentru pierderea Mareșalului Pilsudsky.
Rudolf, care vorbea o limbă amestecată cu vorbe poloneze, italienești, românești, spaniole și germane, a anunțat că alegerile vor avea loc pe un câmp din apropierea Varșoviei, deoarece autoritățile nu permiteau acea invazie de străini zgomotoși, care se putea termina cu o păruială general și sângeroasă, în oraș.
Cu zece zile înainte de alegeri, triburile se puseseră în mișcare, cele din Ungaria și România intraseră deja în Polonia. Altele așteptau la granițe permisele de intrare.
Rudolf asigura presa că avea cele mai mari șanse de reușită, dar era îngrijorat de candidatura popularului „voivod din România”.
Foto: Înmormântarea regelui Matei Kwiek
