Regele țiganilor corturari, Matei Kwiek, se sinucide din amor „necurat” și deschide criza dinastică. Misteriosul „voivod din România”

 

Regele țiganilor corturari, Matei Kwiek, se sinucide în urma unei drame amoroase, așa că etnia e în pragul unui mare eveniment.

Instituția monarhică a țiganilor vagabozi era ereditară, dar și electivă. Moștenitorii din familia regelui au dreptul la tron, dar trebuie aleși de Marele Sobor Țigănesc.

Între cele două războaie mondiale, pe una din colinele Varșoviei se înălța cortul regesc al dinastiei Kwiec.

De acolo, ani de zile regele Matei a domnit cu o autoritate asiatică peste mile de triburi risipite peste întinsul lumii.

El, faraonul faraonilor, stătea de strajă la altarul bunei conviețuiri strămoșești.

Ilka, o frumoasă poloneză

Dar s-a întâmplat ca divinul rege să cadă în ghearele unui păcat de neiertat. Matei Kwiek s-a îndrăgostit de o frumoasă poloneză, cu numele de Ilka.

Moment tragic în istoria țiganilor. Orice unire cu „necurații” Europei însemna cea mai teribilă trădare, mai ales când venea din partea regelui.

S-au sfătuit bătrânii sfetnici de la curte, țigani cu fețe de pergament zbârcit, țigănci bătrâne ca vrăjitoarele, și într-o noapte s-au adunat în jurul focului din cortul regesc.

Ce s-a întâmplat în noaptea aia de pomină nu se știe nici azi.

Dar a doua zi regele a luat hotărârea să se despartă de frumoasa Ilka.

Lepădarea de „necurat”

Și cum e obiceiul țigănesc, lepădarea de „necurat” a avut loc pe colinele Varșoviei, la un ospăț imens, cu valuri de băuturi și mâncăruri nemaivăzute.

După miezul nopții, regele Matei s-a închis în cortul său, cu taraful de lăutari, și întinzând mâna peste focul sfânt, care nu se stinge niciodată, și-a tăiat arterele de la mână.

Când s-au stins ultimele pâlpâiri ale focului, regele și-a dat obsteșcul sfârșit.

Astfel s-a deschis criza dinastică.

După trei luni de tratative cu toți șefii triburilor, s-a fixat alegerea noului rege pe ziua de 25 iunie 1937.

Din osul marelui Matei Kwiek rămăseseră patru moștenitori. Vasile Kwiek, fratele defunctului, a renunțat la candidatură, preferând dragostea unei simple țigănci onorurilor și grijilor regești.

Ceilalți trei pretendenți eru Rudolf Kwiek, bulibașa unii trib din Polonia, un alt Kwiek din Boemia și un țigan înalt cu plete ca abanosul care aștepta votul marelui Consiliu în România.

Până în ziua ședinței Marelui Sobor, palatul regesc din Varșovia a fost ocupat de Rudolf.

Cortul regesc

Palatul era un cort mare, cu o ușă destul de îngustă. Pereții erau împodobiți cu steagul republicii poloneze, câteva icoane și la locul de cinste, deasupra unui pat din perne brodate, o scrisoare, înrămată, în care defunctul rege Matei consola poporul polonez pentru pierderea Mareșalului Pilsudsky.

Rudolf, care vorbea o limbă amestecată cu vorbe poloneze, italienești, românești, spaniole și germane, a anunțat că alegerile vor avea loc pe un câmp din apropierea Varșoviei, deoarece autoritățile nu permiteau acea invazie de străini zgomotoși, care se putea termina cu o păruială general și sângeroasă, în oraș.

Cu zece zile înainte de alegeri, triburile se puseseră în mișcare, cele din Ungaria și România intraseră deja în Polonia. Altele așteptau la granițe permisele de intrare.

Rudolf asigura presa că avea cele mai mari șanse de reușită, dar era îngrijorat de candidatura popularului „voivod din România”.

 

Foto: Înmormântarea regelui Matei Kwiek

Parteneri