Regele a scos capul pe geam și l-a pierdut

 

O mică imprudenţă cu imense efecte asupra întregii istorii europene şi poate mondiale s-a produs atunci când un rege a scos capul pe ferestra unei caleşti.

În vara anului 1791, revoluţia franceză făcea progrese repezi. Ludovic al XVI-lea era încă rege al Franţei, cel puţin cu numele, şi se afla închis cu familia sa într-un palat din Paris, sub ordinele comitetului revoluţionar.

Sfătuindu-se cu regina, Ludovic hotărî să fugă din Paris şi să se pună sub protecţia unor regimente credincioase monarhiei, care ar fi sprijinii cauza regalistă, sau ar fi ajutat pe monarh să fugă în vreo ţara amică, de unde ar fi putut lua măsuri pentru înăbuşirea revoluţiei şi restaurarea monarhiei.

Pregătirile acestei fugi au fost făcute în cel mai mare secret.

Regele şi regina se urcară într-o trăsură închisă şi călătoria spre frontieră începu. Niciunul din agenţii revoluţiei şi niciuna din gărzile palatului nu bănuia că ostaticii regali nu se aflau în paturile lor.

Totul merse deminune, până când caleaşca ajunse la o mică staţie de poştă situată doar la câteva mile de regimentele regaliste unde se opri, pentru a schimba caii.

Operaţia aceasta se făcu cu o mică întârziere şi regele comise atunci o greşeală, care-1 costă tronul şi viaţa.

El ridică perdeaua şi scoase o clipă capul pe fereastra trăsurii, spre a vedea care era cauza zăbavei.

Fatalitatea a vrut să fie zărit şi recunoscut de un tânăr, pe nume Drouet, fiul celui care întreţinea staţia poştală, şi de aci porni primul zvon că regele fugise.

Perechea regală a fost prinsă şi retrimisă la Paris, unde ceva mai târziu, îşi găsi sfârşitul pe ghilotină.

Această mică nesocotinţă a monarhului a schimbat întregul curs al istoriei franceze, exercitând infinite influenţe politice asupra întregii lumi