Însă situația nu datează din zilele noastre, este atât de veche cât România Mare. Dintr-un articol din 1934:
Chestiunea în sine se cunoaște: Universitățile scot torente întregi de titrați, care, în criza actuală, mor de foame cu licența în buzunar. Suferim de hipertrofie intelectuală, noi, țară de analfabeți!
Paradoxul ar fi amuzant, dacă nu ar avea urmări atât de tragice, îi spunea un tânăr activist în Uniunea Tineretului Intelectual ziaristului.
- Fenomenul, în cifre, se prezintă interesant?, întreabă gazetarul.
- De la 1919 până la 1930, peste 300.000 de elemente tinere au luat drumul studiilor universitare, fără ca să întrebe pe cineva, dacă unei asemenea „îmbucurătoare” supra-producții i se poate asigura și plasamentul remunerator. Noi îl considerăm de fapt un fel de cancer cerebral al societății de azi. Din acești 300.000 de intelectuali, își câștigă prin muncă traiul câteva mii. Restul sunt doctori-șarlatani, profesori-venali, avocați-escroci.
- Acesta nu poate fi un fenomen îmbucurător.
- Contingentul universităților române, fără să derogăm numărul celor din străinătate, este în fiecare an de 30.000. cu o vădită tendință de creștere. Pe facultăți, acest număr se repartizează aproximativ astfel: 12.000 la drept, 6.500 litere și filozofie, 3.500 științe, 3.000 medicină, 1500 farmacie, 1800 Academia Comercială, 1200 Politehnică etc.
Să zicem că numai zece la sută din aceștia termină în fiecarea an studiile. Iată, deci, în mijlocul crizei generale de care am amintit, obligația social de a se plasa anual un număr de 3.000 de avocați, medici, profesori sau ingineri!
Azi, statul nu mai plasează în administrația sa, care geme de mulțimea funcționarilor, niciunul din acești intelectuali, iar societățile particulare, paralizate de criză, nu mai fac angajări noi de personal.
Naufragiații cu diplome
- Ei bine, care este soluția la care recurge acest excedent intelectual?
- Naufragiații cu diplome au hotărât să se grupeze într-o vastă Uniune a Tinerilor Intelectuali. Uniunea a ținut un congres general pentru -și fixa programul.
- Ș ce ați obținut până acum?
- Din nefericire, Uniunea nu a reușit să amelioreze situația tineretului intelectual; cei bătrâni din slujbe nu pot fi înlociuiți cu tineri…
Părerea lui Rădulescu-Motru
Această discuție avea loc în martie 1934, Ziaristul considera că soluția era îndrumarea tineretului spre școlile profesionale.
Profesorul Rădulescu-Motru (foto) îi spusese: „Se pare că azi, în numărul total, extraordinar de mare al studenților, fatal există elemente care și sunt și nu sunt studenți. Sunt unii înscriși, dar sunt departe de a avea idealurile ce caracterizează un student în străinătate”.
Cum să-i selecționăm și cum s-ar putea reduce numărul celor ce intră în Universități?, îl întrebase gazetarul.
- Îndrumându-i spre școlile profesionale, de meserii. Dar, la noi, și cei ce intră în școlile profesionale fac aceasta tot în vederea obținerii unei slujbe la stat.
Ce desființa un guvern, înființa următorul
„În adevăr, la noi, absolvenții acestor școli, în mare măsură, nu se pregătesc în vederea unei meserii, ci așteaptă salariu de la stat, idealul lor fiind să ajungă funcționari, deci „intelectuali”, „domni”… asta e mentalitatea la noi și de vină e desigur greșita politică școlară.
Pentru a se pune capăt șomajului tinerimii intelectuale, un guvern a desființat sute de licee și gimnazii, pentru ca guvernul următor să le înființeze la loc. După cum se schimbau miniștrii, liceul devenea unitar, bifurcate sau trifurcate, se înființa clasa a opta și se desființa, ce făcea unul, schimba celălalt, și șomajul intelectual sporea mereu”, mai scria gazetarul Sandu Voinea în „Realitatea ilustrată” din 25 martie 1934.
