De data aceasta, însă, ei se revoltă împotriva dictaturii partidului comunist. La trei luni după Revoluția din Octombrie, nu îl mai suportă pe Lenin, nici pe bolșevici.
Aceștia controlează și terorizează sovietele (consiliile) de muncitori, de țărani, de soldați.
Deși războiul civil s-a încheiat, sovietele și-au înmulțit execuțiile sumare, rechiziționările recoltelor, transformarea țăranilor în proletari și a orașelor în centre ale foametei.
La Kronstadt, echipajul cuirasatului Petropavlovsk cere realegerea sovietelor, libertatea de expresie pentru socialiști, dreptul țăranilor și meșteșugarilor de a trăi liberi, cu singura condiție de a nu angaja salariați.
Inițiatorul rezoluției, un anume Petricenko, cheamă poporul la o a treia revoluție, după cele din 1905 și 1917. I se alătură echipajul cuirasatului Sevastopol, acesta din urmă condus de un mecanic pe nume Perepelkin.
Rezoluția de pe Petropavlovsk este adoptată la Kronstadt în cursul unui miting la care participă 12.000 de oameni.
Un comitet revoluționar, prezidat de Petricenko, preia conducerea orașului. Această „Comună” va dura șaisprezece zile.
La Moscova, Troțki, în calitate de comisar de război, îi cere viitorului mareșal Tukacevski să înăbușe revolta.
Soldații Armatei Roșii preiau controlul Kronstandtului, înaintând pe apele înghețate ale golfului.
După predarea citadelei și fuga capilor revoltei în Finlanda, orașul este transformat într-o baie de sânge, ca răzbunare.
Lenin trage repede învățămintele de pe urma revoltei. Pe 12 martie 1921, anunță în congresul partidului aplicarea unei Noi Politici Economice, menită să relanseze inițiativa țărănească.
În același timp, însă, lichidează ultimele formațiuni politice, cu excepția partidului comunist, și interzice orice formă de dezbatere în interiorul acestuia.
