Reacțiile lui Clark Gable și Gretei Garbo când au fost atinși la salarii

 

În timpul Marii Crize Economice din anii 1930 chestia diminuării salariilor nu a ocolit nici capitala mondială a filmului.

– „La ce oră pleacă viitorul vapor spre Suedia?”. De atunci nimeni nu i-a mai vorbit desprechestia remuneraţiei.

Citește și Amorezul sârb insinuează că Greta Garbo era cam progresistă

Prin intermediul lui Conrad Nagel, actorii se apără şi ei cu înverşunare şi n-ar strica să cunoaştem şi noi argumentele invocate de acest actor, care e deasemenea şi preşedintele fondurilor de ajutorare ale artiştilor cinematografici.

Conrad Nagel face mai întâi reproşuri presei, care exagerează, în ochii lumii, salariile vedetelor cu succes. Subliniază apoi că el cunoaşte prea bine salariile a peste 25.000 actori, cari au admis să li se reţină unu şi jumătate la sută, pentru fondurile de ajutorare.

Din aceşti 25.000 – nu există decât 23 – declară Conrad Nagel, cari încasează salarii superioare sumei de 35.000 dolari.

Cu personalităţile e imposibil să faci socialism. Nu producătorii, ci publicul e de vină, atunci când se produce ridicarea exagerată a salariilor.

Constance Benett a încasat – e drept – o sută cincizeci de mii dolari pentru un film, dar nu trebue să uităm că producţia în chestie a raportat mai mult de un milion casei cinematografice. Totul e bazat pe legea cererii şi a ofertei…

Da, asta e legea Hollywood-ului.

Dar producătorii nu se lasă pe tânjeală. S-au adunat şi au ajuns la concluzii precise: lucru rapid şi reduceri mari de cheltueli.

După ei, realizarea unui film nu trebue să întreacă o sumă maximă 250.000 dolari.

Aşteptăm, curioşi, rezultatele…

Parteneri