Online

Raportul dintre SCRIITORII şi CITITORII din Bucureşti la 1923

 Cătălin Pena
Raportul dintre SCRIITORII şi CITITORII din Bucureşti la 1923

Săptămânalul “Ideea Europeană, Socială, Critică, Artistică & Literară”, care susţinea pe frontispiciu că era urmaşa a “Noua revistă română”, se ocupa în numărul din 17 iunie 1923 cu situaţia tirajelor revistelor din Bucureşti cu numărul membrilor Societăţii Scriitorilor Români:

Iată textul integral: Situaţia! Dă-mi situaţia!...În cazarmă, “situaţia” înseamnă efectivul oamenilor, iar în birou, suma de debit sau credit a unui client – Dă-mi situaţia literaturii!...- Să v’o dau!

Toţi directorii de reviste ştiu că în Bucureşti revistele, fie că sunt scrise pentru o “elită” intellectuală, fie că sunt scrise pentru „popor”, se vând între 250-500 exemplare. (Excepţie face revista “Pardon”, care având desene colorate e cumpărată şi de analfabeţi, şi poate  “Adevărul literar” care e aruncat în curtea cetăţeanului de vânzătorul ambulant, odată cu ziarul “Dimineaţa).

Deci, la debit avem 250. Să vedem ce avem la credit. Ultimul Buletin al Societăţii Scriitorilor Români ne face cunoscut că are peste 300 de membri activi; dacă ţinem socoteală că sunt cel puţin o treime de scriitori cari nu vor sau nu pot face parte din societate, avem deci între 300-500 scriitori.

Situaţia e deci: 1 scriitor/1 cititor.

Concluzii nu voim să tragem. Sunt prea vesele:  urma să credem că fiecare scriitor e şi un cititor sau în ziua când vom avea 100.000 de cititori, va trebui să avem şi 100.000 de scriitori. Şi nici nu vedem soluţia crizei care e de fapt o dilemă…

În tot cazul, o reducere a cititorilor e cu neputinţă. Şi chiar dacă s’ar reduce cititorii, numărul scriitorilor tot va creşte, căci aşa a fost scrisa rumânului: să se nască poet!

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric