În februarie 2019, o groapă comună nedocumentată de specialiști, a fost descoperită în timpul unor lucrări de construcție la un imobil rezidențial de lux și la un centru comercial în orașul Brest, din Belarus.
Acolo au fost găsite rămășițe umane provenind de la sute de persoane. Potrivit unui reportaj realizat la fața locului de postul de televiziune Euronews, rămășițele umane au fost descoperite și la 4 metri adâncime, în unele locuri, în două gropi comune cu o lungime de 20 de metri.
Amploarea masacrului și a înhumării în masă, în inima orașului belarus, este surprinzătoare.
Existența, acolo, a unui loc în care ar fi fost îngropate cadavre era cunoscută din 1999.
”A fost chiar un articol în ziarul local din Brest, în 1999”, a declarat Regina Simonenko, directoarea Muzeului Holocaustului din Brest, pentru postul american de televiziune ABC News.
”Singura surpriză este numărul foarte mare de rămășițe umane care au fost scoase la iveală cu ocazia săpăturilor”, a mai spus ea.
Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, în Belarus a existat o comunitate evreiască numeroasă și dinamică, iar descoperirea rămășițelor umane provenind de la cel puțin 1.214 persoane a șocat multă lume. Mulți sunt încă marcați de ororile Holocaustului.
Belarus Holocaust memorials project (proiectul monumentelor comemorative ale Holocaustului în Belarus) a precizat, pe Internet, că la sfârșitul ocupației naziste în 1944, doar 19 evrei supraviețuiseră în comunitatea care înainte de război număra 26.000 de suflete.
”Populația din Ucraina și din Belarus, în special evreii, dar nu doar ei, este cea care a suferit cel mai mult, căci teritoriile făceau parte din Uniunea Sovietică în teribilii ani 1930, și au suferit cele mai oribile represiuni germane în anii 1940”, scria în 2009 Timothy Snyder, autor și istoric american, specializat în istoria Europei Centrale și Orientale, dar și în Holocaust.
El a adăugat că Germania nazistă ocupa Belarusul și mii de evrei au fost uciși de naziști. Orașul Brest, acum belarus, făcea parte din Polonia înainte de război.
Guvernatorul Belarusului, Aleksandr Rogaciuk, a declarat pentru cotidianul britanic The Sun că nu va permite ca în locul excavat să se construiacă nimic pe oasele oamenilor.
S-a făcut apel la soldați pentru a exhuma osemintele și a le pregăti pentru a fi înmormântate așa cum se cuvine într-un cimitir din apropiere.
Dmitri Kaminski, un soldat belarus care a participat la săpăturile din Brest, a declarat la BBC că ”impactul gloanțelor este vizibil în cranii”.
Echipa sa de militari caută de obicei oseminte ale soldaților sovietici. Aici, la Brest, au găsit cranii mici, de copii și adolescenți, precum și scheletul unei femei care ținea în brațe un bebeluș, ca și când încerca să îl apere.
La 22 mai, osemintele celor 1.214 persoane ucise la Brest au fost băgate în 120 de sicrie albastre, purtând pe ele Steaua lui David.
Ulterior, acestea au fost depuse unul lângă altul pe două niveluri, într-un mormânt gigantic în cimitirul municipal din nordul orașului Brest.
Ceremonia a fost ținută de un rabin local.
La funeralii au asistat circa 300 de persoane, printre care și ambasadorul Israelului în Belarus și membri ai comunității evreiești. Aceștia au primit salutul de onoare din partea soldaților belaruși, potrivit Reuters.
”Am sentimente amestecate”, a declarat Regina Simonenko, membră a comunității evreiești, după funeralii. Ea a explicat că a fost mișcată de oroarea evenimentelor, dar pe de altă parte crede că este bine ca oamenii să știe și să își amintească de aceste orori.
”Dacă nu ne amintim de ele, riscă să se repete”, a mai spus ea.
ABC News notează evreii din comunitatea locală din Brest au cerut ca groapa comună să fie recunoscută drept un memorial oficial al Holocaustului.
În februarie a fost semnată o petiție de către 492 de persoane, pentru a cere crearea unui parc comemorativ pentru a înlocui oficial proiectul imobiliar.
Singurul muzeu al Holocaustului din orașul belarus Brest este o sală situată într-un subsol, unde sunt expuse miraculoasele povești ale unor supraviețuitori evrei care s-au ascuns timp de mai multe luni sub o podea falsă sau în spatele zidurilor din locuințele lor. El este gestionat de micuța comunitate evreiască locală.
Investitorii imobiliari au propus un compromis: clădirile să nu fie ridicate pe locul gropii comune, ci alături. Zona respectivă va fi transformată în parc, cu un panou care explică ce s-a întâmplat în acel loc.
