Republica Populară Chineză a efectuat primul său test nuclear acum exact 67 de ani, devenind al cincilea stat cu arme nucleare după Statele Unite, Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Franța.
Liderii sovietici și-au înarmat marele dușman din est
China și-a dezvoltat programul de arme nucleare începând de la mijlocul anilor 1950, după războiul coreean. La început, eforturile Beijingului au fost susținute de o asistență substanțială din partea URSS. Ajutorul frățesc a constat în consilieri și echipamente de înaltă tehnologie la aceas vreme. Cercetările privind proiectarea armelor nucleare au fost încredințate Institutului de Fizică și Energie Atomică din Beijing. Mai mult, au fost construite facilități de îmbogățire a uraniului în Lanzhou.
Hrușciov a înțeles ce prostie făcuse, dar era prea târziu
Odată cu răcirea relațiilor sino-sovietice, la sfârșitul anilor 1950, Uniunea Sovietică a retras toată asistența. Mai mult, în iunie 1959, Nikita Hrușciov a refuzast să mai furnizeze chinezilor un prototip de bombă. Era, însă, prea târziu. După ruptura cu sovieticii, China a putut demara propriul său proiect de testare nucleară, numit în cod 59-6.
44 de teste nucleare
Ca loc de testare a fost ales un loc din deșertul Gobi numit Lop Nur, aflat aproape de vechiul Drum al Mătăsii. Bomba. cu o forță de 22 de kilotone, a fost plasată îm vârful unui turn de oțel. Pe 16 octombrie 1964 a fost numai primul test al bombei atomice chinezești. Au urmat alte 44 , toate efectuate la Lop Nur. Douăzeci și trei dintre aceste teste au fost atmosferice și 22 subterane, randamentele variind de la 1 kilotonă la 4 megatone.
La 17 iunie 1967, la numai trei ani după primul test China a detonat prima sa bombă cu hidrogen, mult mai repede decât alte puteri nucleare.
Testele chinezești, mai periculoase decât Cernobîlul
Deși au trecut decenii, nici până astăzi nu se știe ce efecte au avut testele nucleare ale Chinei asupra oamenilor, animalelor sau mediului. Nu există niciun fel de date oficiale disponibile public în această privință.
Regiunea Xinjiang în care au avut loc testele găzduia 20 de milioane de oameni . Un studiu realizat de fizicianul japonez profesorul Jun Takada sugerează că nivelurile maxime de radioactivitate din timpul testelor le-au depășit pe cele înregistrate după accidentul de la Cernobîl din 1986. Evident, populația din zonă a suferit consecințele, dar liderii comuniști de la Beijing n-au lăsat să transpire nimic.
Dinn 2008, China a început să plătească subvenții personalului implicat în testarea nucleară. Locuitorii din zona Xinjiang nu au primesc, însă, niciun fel de despăgubiri,
China a efectuat ultimul său test nuclear pe 29 iulie 1996, cu două luni înainte de semnarea Tratatului de interzicere a testelor nucleare (CTBT) pe 24 septembrie 1996. Cu toate acestea, Beijingul nu a ratificat nici pînă astăzi CTBT, un pas obligatoriu pentru ca tratatul să intre în vigoare. Nu e nicidecum un caz singular, alte șapte state care posedă arme nucleare nu au ratificat tratatul- Coreea de Nord, Egipt, India, Israel, Iran, Pakistan și Statele Unite, notează ctbto.org.
Sursa:Wikimedia Commons
