Arestată sub acuzația că și-ar fi ucis servitoarea
Maria Popescu și soțul ei Victor se stabiliseră în Elveția în 1942 pentru a se pune la adăpost de trupele sovietice care amenințau să năvălească în România. Amândoi erau copii de bani gata. Victor era fiul influentului Stelian Popescu, patronul ziarului Universul. Maria era fiica unui magnat al petrolului. Tinerii au locuit mai întâi la Berna, apoi la Geneva, unde ceva mai târziu au ajuns și Stelian Popescu și soția lui Lelia. Mariajul tânărului cuplu era, însă, pe ducă. Departe de părinți, Maria nu mai avea niciun interes să joace rolul de soție fericită. Îi părea extrem de rău că insistase atâta să-și convingă tatăl să-l accepte pe Victor ca ginere. Îi lipseau, de asemenea, viața extravagantă și plăcerile de care avusese parte la București și căuta consolare nu la soțul ei, ci în altă parte.
În această atmosferă tensionată, pe 23 iulie 1945 Maria Popesco anunță poliției că servitoarea, Lina Mory, e închisă în camera ei. Ușa e forțată, iar Lina Mory e descoperită pe moarte, cu tăieturi superficiale pe încheietura mâinii și o lamă de ras pe covor. Anchetatorii nu verifică ce amprente sunt pe lama de ras. Oamenii legii trec cu vederea, , de asemenea, că ușa e închisă pe dinăuntru și că femeia făcuse de curînd un avort. Se concentrează asupra unui singur aspect- în urina femeii se găsesc urme de veronal.
Lina Mory moare pe 25 iulie. Miercuri, 26 iulie 1945, Maria Popescu este arestată la Geneva sub acuzația că ar fi ucis-o,â.
Alte două acuzații de otrăvire
Ulterior, i se impută și uciderea soacrei care se stinsese pe 26 iunie 1945 la spital de cancer la sân, dar și o tentativă de asasinat asupra lui Stelian Popescu.
Acuzația venea chiar de la mogulul de presă care susținea că, pe 13 iulie, Maria i-ar fi oferit niște tablete pentru a-l ajuta să-și potolească durerea de stomac. Ar fi luat pastilele, după prânz, iar noaptea ar fi avut o stare ciudată. A chemat medicul, care nu a găsit prea alarmantă și i-a făcut numai o injecție cu vitamina B. Stelian Popescu, care își suspecta nora, a cerut mai multe investigații la o clinică și i s-a confirmat că a ingerat Veronal.
Cât despre așa-zisul asasinat asupra soacrei, totul a plecat de la informațiile venite de la o asistentă care susținea că, probabil, Maria și-ar fi otrăvit soacra cu o otravă injectată în venă în timpul unei vizite la spital . Doctorul François Naville, în calitate de expert, nu știa că Veronalul este insolubil și, prin urmare, nu ar fi putut fi injectat. Mai mult, s-a trecut cu vederea și faptul că Maria Popescu nu avea niciun motiv pentru aceste crime. Pe lângă faptul că avea banii ei, oricum nu și-ar fi moștenit socrii pentru că nu le făcuse niciun nepot.
În ciuda tuturor acestor lucruri și a faptului că Maria nu a încetat nicio clipă să-și strige nevinovăția, Curtea de Asistență de la Geneva la închisoare pe 20 decembrie 1946. Frumoasa româncă în vîrstă de numai 26 de ani era prima femeie condamnată pe viață în Elveția.
Maria nu a abandonat nicio clipă lupta
Nici în închisoare, Maria nu a abandonat lupta. A cerut de două ori revizuirea procesului ei. Prima oară cu ajutorul avocatului său, Jean Poncet (1 februarie 1950). De și avocatul a evidențiat neajunsurilor primei proceduri , cazul a fost respinns.
La a doua oară cererea de revizuire, Maria Popescu s-a bazat pe maestrul Georges Brunschvig. Contestația în revizuire depusă în decembrie 1952, a condus la acceptarea unor informaţii suplimentare privind analizele toxicologice. Într-adevăr, baza acuzației din 1945 era faptul că numai Maria era în posesia unor barbiturice, sub forma lui Véronal. Experții au confirmat, însă, că la reședința familiei Popescu exista o mare cantite de barbiturice Quadronox (compus în principal din Veronal), pe care le foloseau atât Stelian Popesco, cât și soția sa Leila.
