Online

Problema BUGETULUI României în IANUARIE 1931

 Cătălin Pena
Problema BUGETULUI României în IANUARIE 1931

În ianuarie 1931, România, ca și astăzi, nu avea buget și îi era foarte greu să-l încropească fără să se atingă de funcționarii publici.

Dintr-un buget de 38 de miliarde de lei, cel puțin jumătate trebuia să meargă pentru plata funcționarilor publici, asta dacă nu puneai la socoteală că trebuiau scăzuți cei șapte miliarde care erau destinați datoriei externe.

 

În aste condițiuni, cronicarul Universului Pr. C. Dron scria în ziarul din 19 ianuarie 1931: “Un buget de 38 de miliarde, în care cel puțin jumătate cuprinde plata funcționarilor publici, este micșorat dintr-odată cu 7 miliarde, ceea ce însemnează, nu numai aruncarea pe drumuri, în toiul iernii, a câtorva mii de funcționari, ci mai ales năruirea oricărui început de bună gospodărire în vederea refacerii noastre morale și materiale de după război.

Și încă aceasta n-ar fi cea mai mare primejdie.

Dar cârmuitorii noștri spun deschis că încasarile merg prost și că, în realitate bugetul nostru de cheltuieli nu trebuie să atingă decât cifra de 23 de miliarde, întrucât aceasta este putința de plată a contribuabilului român și atât este sigur că se poate aduna, captând cuminte toate izvoarele cari curg și măresc vistieria țării.

Fără îndoială, această situație se datorește unor împrejurări neatârnate de vionța noastră. Pământul întreg e frământat de probleme avenoie de deslegat. Este totuți ceva deosebit al țării noastre și care înfățișează marea întrebare a timpului de față, rîspântia de unde încep cărări nedumerite.

În adevăr, bugetul nostru cuprinde la plăți aproape șapte miliarde – sumă proporțional foarte mare – care reprezintă plata anuităților (dobânzi și capete) la împrumuturile ce am contractat înainte de război, în vremea războiului și după război, precum și despăgubiri de război”.

 

Cronicarul nostru avea și o soluție, valabilă și astăzi, mai ales că din banii împrumutați “ne-am procurat sculele trebuincioase” pentru a stăvili la Nistru expansiune bolșevică: “S-ar cădea, față de aceste împrejurări, ca  Apusul ai cărui datornici suntem, să fie mai îngăduitor cu noi, dacă nu găsește că ar fi drept ca el – beneficiarul rezistenței noastre – să ia asupră-și o parte din aceste suferinți. Am avea astfel o simțitoare ușurare ușurare a bugetului și deci o îmbunătățire a stărilor de la noi. Doar sprijinindu-ne pe noi, Apusul se sprijină pe el însuși. În loc de sprijin, ni se cere plata nesimțită a datoriilor”.

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric