Principele lui Machiavelli
Machiavelli îndeamnă Italia să lupte împotriva barbarilor, iar familia de Medicii avea rolul de a oferi un nou principe care să readucă gloria. Filosoful italian crede că a venit vremea ca Italia să aibă un principe nou care să reducă birurile din Toscana si Neapole și să împiedice jafurile din Lombardia.
De-a lungul capitolelor lucrării sale, Niccolo Machiavelli construiește portretul principelui. Pe timp de pace, principele trebuie să se gândească la război, să citească istoria marilor bătălii purtate de marii războinici și să-i imit. Principele trebuie să învețe să nu fie bun, pentru că altfel o să-și piardă puterea, trebuie să învețe să își urmeze propriile sale scopuri, chiar dacă acestea îi aduc o faimă rea. Principele nu poate să fie darnic fără ca această calitate să-i dăuneze. Pe de altă parte, principele a cărui avere se bazează pe jafuri și hoții și biruri trebuie să fie darnic cu soldații săi, altfel aceștia nu-l vor urma. Mai bine zgârcit și plăcut de populația majoritară decât darnic și disprețuit de popor.
După Machiavelli, cruzimea principelui este justificată dacă aceasta duce la păstrarea ordinii, oferind exemplul lui Cezare Borgia. Principele autoritar evită astfel dezordinile generate de o guvernare prea slabă. Pentru Machiavelli, este mult mai bine să fii temut decât iubit, căci există o posibilitate mai redusă ca oamenii să se revolte împotriva unui principe crud, temut. Principele poate să fie temut și în același timp să nu fie urât dacă nu fură din averea cetățenilor și nu se atinge de femei.
Oamenii, afirmă Machiavelli, uită mai degrabă o moarte decât un jaf. Principele trebuie să-și țină cuvântul, însă cei care au învins au fost aceia vicleni. Două animale sunt simbolurile puterii principelui: vulpea și leul (evitarea curselor și înfricoșarea adversarilor). Oamenii sunt răi, de aceea principele trebuie să fie pe măsură, este o afirmație recurentă în opera lui Machiavelli, de aceea sunt recomandate viclenia și absența onoarei, a cuvântului dat. Trebuie totuși ca principele să-și țină ascunse intențiile viclene.
Principele trebuie să pară omenos, religios, credincios cuvântului dat, milos și, în același timp, când e nevoie, să abandoneze aceste valori. Să fie bun dacă se poate, dar să nu fie naiv, pentru că își va pierde puterea. Principele trebuie să-și manipuleze poporul, să-l facă să creadă că are cele cinci însușiri indispensabilele. Chiar dacă mulți își vor da seama cum ești cu adevărat, dacă obții victorii, poporul te va urma și nu va da ascultare celor puțini care te vor contesta Machiavelli credea că soarta ne controlează pe jumătate, iar cealaltă jumătate aparține liberului arbitru.
Principele nu trebuie să se sprijine numai pe soartă, ci trebuie să știe cum să se adapteze la împrejurări. Dacă vremurile sunt tulburi, principele trebuie să fie mult mai dur.
După Machiavelli, care exhibă misoginismul specific perioadei, e mai bine să fii violent decât precaut, pentru că soarta e ca o femeie: dacă vrei s-o stăpânești, trebuie să o bați.
