Primele vagoane care au suferit această operație, având nr. 175 și 190, n-au mai păstrat decât scaunul dublu din fața postului de taxare, ca fiind necesar șicanei prin care trec pasagerii, și apoi câteva scaune, puține la număr, față de cele care se mai găsesc încă la celelalte vagoane aflate în circulație.
Pentru apărarea geamurilor de la ferestre au fost instalate două bare lungi deoparte și de alta a vagonului.
Ca să mai pot trece spre ușa din față pe unde se coboară legal, eu trebuie să mă țiu de dumneata, dumneata te ții de dumnealui, iar dumnealui dacă nu se ține la rândul său de altcineva și are ca să zicem așa șansă se ține de bara de la geam.
Vagoanelor astfel modificate, într-un gen cu totul nou și modern, le mai lipsesc câte o inscripție în genul celor scrise pe vagoanele de marfă tip „ghereuri” utilizate pentru transporturi militare: șase cai sau 40 de oameni.
N.B. În ultimul moment ne-a venit o propunere pe… chelie. Ce ar fi dacă STB ar obliga toți pasagerii tramvaielor să poarte pe spinare, cusut de haine, câte un mâner din modelul acelora agățate pe tavanul vagoanelor?
***
Pentru că ordonanța Prefecturii Poliției Capitalei prin care se interzice fumatul în vagoane este încă în vigoare, redăm două cazuri constatate personal de scriitorul acestor rânduri:
Marți după amiază, la orele 19, în vagonul 202 de pe linia 13, care circula spre vila Graur din marginea comunei Militari, fumau pe platforma din față: manipulantul 2243, un alt setebist neaflat în serviciu cu nr. 3161, plus doi pasageri.
Toți patru se aflau într-o excesiv de bună dispoziție și serviseră țigări din tabachera unuia dintre pasageri (era ziua Sf. Constantin și Elena).
Joi, la orele 13.30, controlorul nr. 399 trăgea dintr-o țigară ascunsă în dosul palmei, agățat cu o mână de bara ușii din față a vagonului 118 de pe linia 17.
Ion Grigore, domiciliat în aleea 13 Septembrie nr. 14, aproape de Niță Stere, a fost prins în tramvaiul 7, în ziua de 9 august 1945, prezentând un abonament care expirase în anul 1942.
Direcțiunea STB a reclamat cazul Parchetului, afirmând că a fost păgubită cu suma de 68.920 lei, ce reprezintă contravaloarea unui abonament pe intervalul de la expirarea abonamentului și până la constatarea fraudei.
Sursa: Gazeta Municipală din 26 mai 1946
