Primul veto din istorie al președintelui SUA

 

Președintele american George Washington își exercita autoritatea sa de veto asupra unui proiect de lege pe 5 aprilie 1792. Era prima dată când președintele Statelor Unite ale Americii apela la această prerogativă.

Proiectul de lege introducea un nou plan de împărțire a locurilor în Camera Reprezentanților, care ar fi crescut numărul de locuri pentru statele din nord.

După ce s-a consultat cu cabinetul său, împărțit politic, Washington, care venea din sudul statului Virginia, a decis în cele din urmă că proiectul este neconstituțional, în condițiile în care prevedea reprezentanți suplimentari pentru unele state

Veto-ul lui Washingtonu a trimis proiectul de lege înapoi la Congres. Deși congresmenii ar fi putut încerca să anuleze veto-ul cu un vot de două treimi, Congresul a făcut un nou proiect, care a împărțit reprezentanții la „raportul unu pentru fiecare treizeci și trei de mii de persoane din statele respective”.

Ales cu 100%

Colegiul electoral l-a ales în unanimitate pe George Washington președinte în 1789 și apoi în alegerile din 1792, Washington rămâne până azi singurul președinte care a luat 100% din voturile electorale.

La învestirea sa a insistat să se servească rom de Barbados.

George Washington a depus jurământul ca prim președinte conform constituției Statelor Unite ale Americii în 30 aprilie 1789 la Federal Hall⁠ în New York cu toate că, la început nu-și dorea această funcție. P

Primul Congres al Statelor Unite a votat să-i plătească lui Washington un salariu de 25000 de dolari pe an, o sumă foarte mare pentru 1789. Washington, deja bogat, refuză salariul deoarece prețuia foarte mult imaginea sa ca funcționar public dezinteresat.

La insistența Congresului, totuși, acceptă în cele din urmă plata, pentru a evita un precedent în care postul de președinte ar fi perceput ca accesibil numai pentru persoanele bogate care își permiteau să servească țara fără salariu.

„Domnule Președinte”

Washington a participat cu mare atenție la pompa și ceremonia postului, având grijă ca titlurile și vestimentația să fie republicane și nu a imitat niciodată curțile regale europene.

Până la sfârșit a preferat apelativul de „Domnule Președinte” altor denumiri pompoase care i-au fost sugerate.

Washington s-a dovedit a fi un bun administrator. Bun în a delega sarcini și bun judecător al talentului și caracterului personal, ținea regulat ședințe ale cabinetului pentru a dezbate problemele înainte de a lua o decizie.

În privința sarcinilor de rutină era ordonat, energic, respectuos cu privire la opinia altora dar hotărât, urmărind obiective generale dar și consistența acțiunilor particulare în atingerea primelor.

Washington a exercitat al doilea mandat ca președinte fără entuziasm.

A refuzat să candideze pentru al treilea, stabilind astfel obiceiul de maximum două termene ca președinte care mai târziu va deveni lege prin amendamentul 22 la Constituție.

Parteneri