Stabilizarea se face, în mod normal, pentru a contracara o inflaţie mare şi presupune încetarea emisiunii de bani în plus şi eliminarea surplusului de bani de hârtie din circulaţie.
În 1947, preschimbarea banilor s-a efectuat la o paritate de un leu nou pentru 20.000 de lei vechi, dar nu pe o perioadă nedeterminată și nici la valori nelimitate.
Salariații puteau preschimba 3 milioane de lei, agricultorii 5 milioane lei, iar cei fără o profesie dovedită doar 1,5 milioane de lei.
Ca să înțelegem că statul și-a tâlhărit cetățenii trebuie să precizăm că salariul mediu din anul 1947 era de 5,2 milioane de lei vechi, iar prin conversie se ajungea la 261 de lei noi.
Legea mai prevedea blocarea sumelor aflate în conturi bancare. Deblocarea acelor sume urma să se facă numai cu aprobarea Consiliului de Miniștri. Același regim îl aveau și instrumentele de plată.
Teoretic băncilor li se preschimba numai suma cuvenită chenzinei a doua a lunii iulie 1947. Altfel spus, băncile erau văduvite de propria materie primă.
La fel era cazul firmelor din domeniul comerțului, mai puțin așa-numitele „întreprinderi și ferme model” care puteau beneficia de un fond de rulment, care s-a dovedit extrem de important în următoarele luni.
Tot atunci, printr-o altă lege, era interzisă și deţinerea aurului și a valutelor străine.
Consecinta a fost o reducere drastică a masei monetare. O cantitate mare de bani, care fusese economisită fie de firme, bănci sau persoane fizice devenise, peste noapte, lipsită de valoare sau trebuia predată autorităților statului.
Dușmanilor de clasă li se oferise o lecție cruntă.
Impresia pe care stabilizarea a avut-o asupra personalului diplomatic străin stabilit în România rezultă din raportul ambasadei Cehoslovaciei din Bucureşti.
Acest raport constă în două pagini dactilografiate, fără a fi datate, dar este clar că el provine de la sfârşitul lui septembrie 1947. Documentul critică toate fenomenele legate de efectuarea reformei şi le relevă cu exemple concrete observate în viaţa cotidiană a Bucureştiului.
Valoarea informativă a acestor exemple este subliniată de faptul că ele reprezintă opinia unui diplomat care era lipsit de grijile cotidiene.
Iată traducerea conţinutului acestui raport:
România: Reforma monetară
Scopul reformei a fost stoparea inflaţiei care avea consecinţe asupra circulaţiei mărfurilor şi asupra finanţelor statului. Gradul de inflaţie atins putem să-l observăm după cursul dolarului a merican care se vindea pe piaţa neagră, în luna mai 1945, pentru 5450 lei.
În prima zi de aplicare a Legii de stabilizare monetară dolarul a atins 6 milioane de lei.
