În cazul improbabil al alegerilor anticipate, este foarte greu de înțeles care ar putea fi scenariul. Acum, Forza Italia a lui Berlusconi este mai aproape de Partidul Democrat liberal-centrist decât de aliații săi formali, Liga și Fratelli d’Italia. Astfel, o majoritate parlamentară s-ar putea dovedi dificil de obținut. Acest lucru deschide perspectiva unui alt guvern „tehnic” sau „de unitate națională”, supravegheat de Mario Draghi, de data aceasta din rolul de atotputernic rege-președinte. Iar acest scenariu nu este imposibil nici chiar dacă alegerile vor avea loc abia în 2023. Chiar și pentru acele partide care pariază încă pe asigurarea unei majorități de dreapta la următoarele alegeri, ar exista un avantaj clar în a-l avea pe Draghi ca președinte: „ aprobarea” și „supravegherea” fostului lider al BCE s-ar dovedi esențiale în protejarea guvernului împotriva oricăror reacții din partea piețelor financiare sau a instituțiilor europene – un fapt care spune multe despre implicațiile democratice ale apartenenței la euro.
Draghi însuși a semnalat recent că ar fi dispus să devină președinte și a explicat că partidele nu ar trebui să-și facă griji că viitoarele guverne se vor îndepărta de calea dreptății neoliberale: „Am creat condițiile pentru ca munca să continue, indiferent de cine se află [în guvern]”, a spus Draghi, confirmând în esență că alegerile sunt relativ puțin importante în zilele noastre, deoarece deciziile care contează sunt luate în altă parte, și anume în aparatele tehnocratice ale statului însărcinate cu implementarea dictaturilor UE”, scriu Fazi și Cornetti în articolul lor „Cum a distrus UE democrația italiană” publicat pe site-ul Unheard.
