Pe 23 septembrie 1944, în timpul unui dineu, președintele Franklin D. Roosevelt face o referire la micul său câine, Fala, care fusese recent subiectul unui atac politic din partea republicanilor.

După o scurtă ședere cu verișoara lui FDR, Margaret Daisy Suckley, pentru dresaj, Fala a ajuns la Casa Albă pe 10 noiembrie 1940.

Fala a fost numit inițial „Big Boy”, dar FDR i-a schimbat numele. Folosind numele strămoșului său scoțian din secolul al 15-lea (John Murray), FDR l-a rebotezat „Murray Haiducul de Falahill”, care a devenit rapid, prescurtat, Fala.

Deși Eleanor Roosevelt a dezaprobat că are un câine în Casa Albă, Roosevelt a ținut cu fermitate câinele lângă el.

Fala dormea la ​​picioarele stăpânului său și numai președintele avea autoritatea să-l hrănească; personalul bucătăriei de la Casa Albă trimitea un os pentru Fala în fiecare dimineață pe tava de mic dejun a lui Roosevelt.

După moartea lui FDR, Fala, care l-a condus pe președinte pe ultimul drum, a locuit cu Eleanor și, când a murit în 1952, la vârsta de 12 ani, a fost înmormântat lângă președinte, lângă casa familiei, în Hyde Park, New York.

Fala a călătorit peste tot cu Roosevelt, în mașină, în trenuri, în avioane, și chiar și pe nave. Prezența lui Fala a deconspirat, de multe ori, că președintele Roosevelt era la bord. Acest lucru a făcut Serviciul Secret să-i dea lui Fala numele de cod „Informatorul”.