“Un stat imperialist care va reuşi să se întărească în Abisinia va avea în mâinile lui cheile celor mai importante căi de comunicaţie ale Angliei – canalul Suez şi Marea Roşie, cu coloniile ei din sud-estul şi oriental Africii. Fascismul italian crede probabil că îşi va atinge scopul cu atât mai sigur cu cât mai violent va ataca şi cu cât mai hotărât va fi caracterul ameninţărilor de a transforma războiul din Abisinia într-un război european. Imperialismul Italian începe lupta pentru o nouă împărţire a lumii şi, în primul rând, pentru o nouă împărţire a coloniilor”.
“Pentru asigurarea operei păcii este nevoie de sforţări unanime ale tuturor prietenilor ideei de securitate colectivă.
Poziţia Uniunii Sovietice este binecunoscută. Este acţiunea de apărarea a păcii şi a libertăţii popoarelor. Statul nostru proletar a ocupat o poziţie negativă faţă de tendinţele imperialiste ale fascismului italian. Uniunea Sovietică nu poate de asemenea să susţină nici propunerile de instituirea protectoratului asupra abisiniei, dat fiind caracterul imperialist al acestor propuneri. Uniunea Sovietică va face însă totul pentru a contribui la aplanarea paşnică a conflictului. Uniunea Sovietică va lupta, ca şi înainte, în primele rânduri ale apărătorilor păcii”.
În numărul din 6 octombrie al ziarului IZVESTIA, Carol Radek făcea un studio amănunţit istoric şi geographic asupra situaţiei interne din Abisinia şi constata că întreaga organizare a statului abisinian păstra un character feudal: “Urmărind acest război, noi dorim ca masele populare abisiniene să reuşească să înlăture primejdia de a cădea în robie colonială, cât şi să scuture în ţara lor lanţurile sclaviei interne”.
Comentând hotărârea Consiliului Societăţii Naţiunilor de instituirea de sancţiuni împotriva Italiei, Journal de Moscou din 10 octombrie scria: “Este pentru prima dată că Societatea naţiunilor a fost mobilizată pentru a lupta contra unui agresor (…) Dacă se consideră evenimentele din Africa drept repetiţie generală a viitoarelor ciocniri militare, mai importante ca cea de acum, se poate considera ceea ce s-a întâmplat la Geneva, drept repetiţia generală a măsurilor ce pot fi luate dacă asemenea coliziuni se vor mai produce”.
