Era prima încălcare flagrantă a Tratatului de la Versailles, care stabilise condițiile pentru învinșii din Primul Război Mondial.
Acest gest ia toată lumea prin surprindere, inclusiv pe generalii germani, entuziasmați de decizie.
Țările străine și Societatea Națiunilor de la Geneva nu îndrăznesc să adopte măsuri de retorsiune la adresa Germaniei.
A doua zi, decizia Führerului este sărbătorită prin mari festivități pe toată întinderea Reich-ului.
Operațiunea dezvăluie abilitatea lui Hitler, care mizează pe aspirațiile pacifiștilor din lumea întreagă care își iau dorințele drept realitate.
La începutul anului, pe 13 ianuarie 1935, fusese organizat un referendum în Saar, o regiune frontalieră între Franța și Germania, conform dispozițiilor Tratatului de la Versailles.
O majoritate zdrobitoare a locuitorilor ceruse să se reintegreze în Germania. Faptul că, de doi ani, în această țară fusese instaurat regimul nazist, nu a contat.
Alegerea liber exprimată a cetățenilor din Saar cauționa practic guvernul nazist, propaganda acestuia, dar și importantele sale succese economice.
Întărit de acest succes, Hitler a anunțat apoi că țara sa nu mai are nici o revendicare teritorială în Occident. Renunța oficial la regiunea Alsacia-Lorena.
Pacifiștii occidentali nici nu își doreau mai mult: ei au fost convinși că Hitler nu va merge mai departe.
Reinstituirea obligativității serviciului militar obligatoriu în Germania a avut efectul unui duș înghețat.
Însă, nedezmințindu-și viclenia, Hitler rostește ceva mai târziu un nou discurs, în care își reiterează intențiile pacifiste și promite pace în Europa pentru a anestezia opinia publică a democrațiilor europene.
El își justifică gestul prin dreptul legitim al țării sale de a se apăra și prin refuzul celorlalte guverne de a accepta solicitările sale de revizuire a Tratatului de la Versailles.
Un an mai târziu, pe 7 martie 1936, Hitler remilitarizează malul drept al Rinului, violând pactul de la Locarno. Germania profită de faptul că Franța este preocupată de campania electorală.
Din aceste alegeri, va rezulta un guvern al Frontului Popular, o alianță a stângii între Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitorești, Partidul Radical și Partidul Comunist.
Europa era strânsă ca într-un clește între comunism și nazism.
