Povestea satului în care mai toți locuitorii aveau vedenii cu Maica Domnului

 

Satul Coronos din regiunea Naxos a Greciei a fost numit „satul fenomenelor hiperfizice” din pricina întâmplărilor ce nu se pot lămuri care se petreceau acolo.

Bărbaţi, femei, băieţi şi fete vorbeau, prin 1935, în fiece zi cu Fecioara Maria, într-o stare de transă colectivă.

Originea acestor fenomene se pierde în depărtare, când regiunea Naxos a fost liberate de turci, locuitorii din a Coronos, din Scados şi din Komiaki au început să aibă visuri curioase.

O femeie îmbrăcată în alb le spunea că la locul numit „Amo Maxis” era îngropată omicoană a Fecioarei, făcută de sfântul Luca. S-au început săpături care au tot continuat ani de zile, fără niciun rezultat.

Dar visele continuau. În afară de aceasta, mulţi săteni au fost văzuţi căzând în transă în timp ce lucrau şi începând să vorbească cu femeia în vis.

În 1836, numeroşi credincioşi aflară în vis că icoana va fi în sfârşit găsită la 25 martie în anul acela, în ziua Bunei Vestiri.

La 25 martie, mii de oameni veniţi din toată Grecia s-au adunat în jurul locului desemnat.

Aşteptau cu toţii să vadă care va fi omul pe care femeia în alb îl va desemna ca descoperitor al icoanei. Şi deodată mulţimea a văzut apărând, îmbrăcat în alb, şi umblând ca un somnambul, pe tânărul pastor Iani Manguioros, în vârstă de 18 ani.

El a coborât în groapa care fusese săpată şi a revenit cu trei icoane: cea a lui Christ, ce a Sfintei Fecioare şi cea a Sfântului loan Botezătorul.

E cu neputinţă — spunea tradiţia — să se arate delirul care a cuprins atunci pe credincioşi…

De atunci, doi ţărani, Christodulo şi Manolas au luat monopolul vedeniilor. Au devenit profeţii ţinutului.

Bătrânii spuneau că au prezis toate evenimentele mai de seamă din lume, cum ar fi bunăoară războiul german.

Însă icoanele care fuseseră regăsite, au fost furate în acelaşi an… A trecut mai multă vreme.

Cei doi ţărani au murit. Manolas avea un fiu. La sfârşitul vieţii sale şi acesta a început să aibă vedenii şi a poftit pe consătenii săi să purceadă la găsirea icoanelor.

Ba chiar el a umblat neobosit după ele până în 1925, când a murit.

Tradiţia era cât p-aci să fie uitată, când 1930 mai mulţi inşi din ţinut începură să aibe a rândul lor vedenii.

O elevă a liceului din Naxos, Chaterina Legalei, înrudită cu familia lui Manolas, auzi în vis pe Sfânta Ana care-i spunea că icoana Sfintei Fecioare era ascunsă chiar în casa unde locuia tânăra fată.

Sfânta îi poruncea totodată să-i spună fratelui ei că e dator să regăsească icoana.

Fratele ei, profesor la acelaşi liceu, a comunicat lucrul proprietarului casei. D-na Xenos a recunoscut că ea avea o icoană veche a cărui originăe n-o cunoştea.

Dl. Legakis auzise că icoana care fusese furată, era mică şi avea un colţ rupt.

Icoana d-nei Xenos într-adevăr avea acest defect. Dar profesorul rămânea sceptic. Atunci, şi el văzu în vis pe sfânta Ana.