Aleksandar I i-a urmat la tronul Serbiei tatălui său, Milan I, după abdicarea acestuia, pe 6 martie 1889.
Însă, patru ani mai târziu, tânărul rege, în vârstă de abia 16 ani, îi convoacă pe miniștrii săi la cină și, în cursul unui toast, îi anunță că sunt toți arestați și că el însuși își asumă puterea absolută.
Paharul se umple când Aleksandar I își pune în cap să se însoare, pe 23 iunie 1900, o văduvă cu moravuri ușoare și cu zece ani mai vârstnică decât el.
În curând, la Belgrad începe să se urzească un complot în care sunt implicați sute de oficiali și militari.
Printre organizatori se numără și ofițerul Dragutin Dimitrievici, poreclit „Apis” de admiratorii săi datorită carurii sale impozante care amintește de taurul mitic egiptean.
Șef al serviciilor secrete, Dimitrievici este cel care va întemeia mai târziu, în 1911 organizația secretă naționalistă „Mâna neagră”, care luptă pentru Serbia Mare, și care este legată de Atentatul de la Sarajevo.
După ce sunt uciși, cei doi suverani sunt aruncați pe fereastră și tăiați bucățele cu săbiile de către insurgenți. Fidelii și apropiații familiei regale sunt omorâți și ei.
A doua zi după lovitura de stat, pe tron se suie Petru I Karageorgevici, care aparține dinastiei rivale.
