Ca librar-editor era receptiv la orice eveniment. Avea intuiţia să aducă pe galantarul magazinului noutăţile la zi.
Exemplificăm cu evenimentul războiului Crimeii când tipărirea unei hărţi a zonei confruntărilor armate permitea celor interesaţi să înţeleagă mersul campaniei militare.
Veniturile i-au permis achiziţionarea, în 1856, a unor terenuri care, la timpul respectiv, se aflau în afara teritoriului Capitalei. Pe timpul lui Constantin Brâncoveanu fuseseră proprietatea lui David Corbea şi ajunseseră în timp să fie ale lui Pană Băbeanul de la care le-a cumpărat plătind 2.100 galbeni.
Pentru bucureşteni zona era cunoscută şi cu denumirea de Grădina Breslea, loc de escapade, petrecerile făcându-i faima.
Noul proprietar a devenit un renumit grădinar, terenul valorificându-l cu legumicultură, pomicultură, viticultură. Spre sfârşitul vieţii a făcut demersuri să parceleze respective suprafaţă.
L-a abordat chiar pe arhitectul Ion Mincu şi resorturile din cadrul Primăriei Capitalei, însă problema a revenit spre rezolvare urmaşilor după decesul său.
Putem să-l considerăm un vizionar în privinţa extinderii Capitalei, peste decenii moştenitorii au trecut la parcelarea marii proprietăţi generând cartierul rezidenţial al perioadei premergătoare dar mai ales post Războiului Mondial.
Este evocată şi preocuparea lui în postura de horticultor. Plantase 26 specii de pomi fructiferi. Toate anotimpurile ofereau în zonă privelişti deosebite, mai ales în zona luncii Bucureştioarei.
Sursa: Gheorghe Crutzescu, „Podul Mogoșoaiei – Povestea unei străzi”, 1943
