Povestea lui Socec, librarul care a tipărit primele ediții „Eminescu”, și a maestrului său Ioanid

 

Ioan V. Socec s-a născut în 1830 la Săcele și a murit pe 18 septembrie 1896 în Bucureşti, fiind înmormântat în cimitirul Evanghelic Luteran.

Venit de tânăr la Bucureşti, în 1848, a desfăşurat, iniţial la firma lui G.

Ioanid iar peste zece ani independent, o bogată şi prestigioasă activitate de librar şi editor.

După ce a deprins ABC-ul meseriei la diverşi patroni, inclusiv la celebrul George Ioanid, a fondat în 1856 firma Socec et Co., având magazinul pe Podul Mogoşoaiei la intersecţia cu strada Lipscani (vatra actualului magazin Victoria).

Om de iniţiativă, bun organizator, a contribuit, în 1864, la înfiinţarea Camerei de Comerţ al cărui membru activ a fost în decursul vieţii. În 1874 a realizat, împreună cu Teclu, tipografia, fabrica de cartonaje, litografia şi zincografia din strada Berzei.

Rezultatele obţinute l-au impus în atenţia autorilor, publicului cititor dar şi a unor societăţi. Astfel în 1873, la Viena, pentru modul de participare a primit „Diploma de încurajare”, iar în 1880 a fost recompensat cu Diploma de Onoare de către Societatea „Concordia Română.

Pentru răspândirea culturii în Bucureşti, pe splaiul Kogălniceanu (azi Independenţei) nr. 35, a realizat „Biblioteca populară I.V. Socec”.

Conştient de necesitatea producerii hârtiei de tipar pentru propăşirea culturii, a militat pentru înfiinţarea de întreprinderi în ţară cum a fost cea de la Letea, Bacău.

Titu Maiorescu i-a încredinţat firmei sale tipărirea primelor ediţii „Eminescu”, contribuind, la timpul respectiv, la completarea fondului pentru întreţinerea tratamentelor medicale ale poetului.

A fost un creator de „dinastie”, urmaşii săi, Jean şi Emil, ducând pe mai departe propăşirea firmei. Pe locul vechii librării din calea Victoriei, la 1905, s-a trecut la realizarea unei noi construcţii.

Pionierul comerţului cu cartea

George Ioanid s-a născut la 1817 în Bucureşti și a murit tot în Capitală în 1907. A fost un reprezentativ pionier al comerţului cu cartea din 1838. Avea un magazin cu multe articole în care erau şi cărţile. După venirea lui Socec acesta va acţiona treptat pentru a le separa, ajungându-se efectiv la noţiunea de librărie.