Cu mii de ani înainte de apariția căilor ferate moderne, grecii au construit drumul de piatră Diolkos care avea o secțiune de șine canelate și traversa Istmul Corintului.
Încă din anul 600 î.Hr., grecii antici au creat Diolkos, un drum ambițios, parțial pavat cu piatră, care traversa întreg Istmul Corintului
Ruta terestră a permis marinarilor să evite periculoasa circumnavigație a peninsulei Peloponez, potrivit History.
O secțiune a drumului avea șine intenționat construite – considerate printre primele căi ferate cunoscute din istorie.
Diolkos a fost „prima încercare sistematică de a facilita transportul mărfurilor și al navelor de război din Golful Saronic în Golful Corint și viceversa”.
Ce însemna Corintul antic pentru grecii din regiune
Situat pe un istm la vest de Atena, Corintul antic era un oraș puternic și bogat care controla comerțul terestru și maritim. În regiune aveau loc Jocurile Istmiene, organizate în onoarea zeului mării Poseidon. Uleiul de măsline, vinul, textilele, ceramica și alte forme de comerț exotic circulau prin regiune.
La sud de istmul Corint se afla Capul Maleas. În Odiseea, epopeea greacă a lui Homer, personajul principal a încercat să navigheze prin aceste ape periculoase, dar a fost împins de vânt în afara drumului.
În loc să înfrunte traseul sudic înșelător, unii călători antici au folosit Diolkos, care acoperea distanța de 6-7 kilometri dintre porturile principale de vest și de est ale Corintului
Secole mai târziu, în anul 67 d.Hr., împăratul roman Nero a încercat să construiască un canal între porturile Corintului folosind mii de sclavi, însă proiectul a fost abandonat.
Construcția canalului Corint modern (dar îngust) a fost începută în 1882 și finalizată în 1893
Începând cu sfârșitul anilor 1950, arheologul Nikolaos Verdelis a excavat părți din Diolkos și l-a datat în jurul anului 600 î.Hr. în timpul domniei lui Periander, al doilea tiran al dinastiei Cypselid care a domnit peste Corintul antic. O legendă spune că Periander a construit drumul în locul unui canal deoarece preoții săi au avertizat că „furia celor două oceane de a fi amestecate va duce la căderea Corintului”.
După ce navele se apropiau de coastă prin Golful Corint, „erau târâte pe un dig înclinat pavat cu piatră, al cărui capăt vestic era probabil sub apă, pe role de lemn, înainte de a fi urcate pe vehiculul cu roți”, spune Spyropoulos.
Multe căruțe erau încărcate cu mărfuri grele, probabil lemn sau marmură, și trase de animale.
Diolkos varia între 15-30 metri lățime, iar grecii l-au pavat cu calcar poros
Unele blocuri de piatră au fost luate de la monumente abandonate, iar literele grecești arhaice erau încă vizibile. Diolkos se întindea pe aproximativ 8 km, deoarece a fost construit în jurul peisajului pentru a asigura o înclinație ușoară și constantă, mai mică de 1,5 %. Nu a mai rămas nicio urmă din porțiunea estică, iar punctul final exact este necunoscut.
Pe măsură ce Diolkos se curba spre interior, săpăturile au arătat că șanțurile de roți uzate au făcut loc unei căi ferate unice, tăiate cu grijă și intenționat în piatră.
Diolkos făcea parte dintr-o rețea de drumuri mai mare, menită să transporte oameni, nave și mărfuri. În lumea antică au existat și alte șine, dar acestea aveau un scop unic, cum ar fi transportarea pietrei dintr-o carieră către o zonă de staționare, astfel încât nu sunt considerate un adevărat precursor al căilor ferate moderne.
Navele de război care traversau istmul
Majoritatea istoricilor cred acum că navele de război antice nu erau deplasate în mod regulat pe uscat prin Diolkos, dar textele antice sugerează că acesta a fost folosit uneori în acest fel.
În Istoria războiului peloponesiac, istoricul grec Tucidide a relatat prima traversare a istmului în 412 î.Hr., când spartanii și-au deplasat în secret navele de război „cu toată viteza” spre Atena, în loc să înfrunte periculoasa călătorie pe mare. Alți cronicari antici, inclusiv Polybius, au scris despre mai multe călătorii mai dramatice de-a lungul secolelor.
Un astfel de eveniment a avut loc în 102 î.Hr. când Roma l-a trimis pe Marcus Antonius, bunicul patern al lui Marc Antoniu, să atace pirații cilicieni. Flota sa a traversat Istmul și a navigat până în Pamfilia, unde în cele din urmă a triumfat.
Istoricul roman Cassius Dio a scris despre manevrele militare ale lui Octavian în timpul Războiului de la Actium din anul 30 î.Hr. și a notat că „deoarece era iarnă, el și-a transportat navele peste istm” și s-a întors „în Asia atât de repede” încât fapta i-a speriat pe Marc Antoniu și Cleopatra, deoarece aceștia „au aflat în același timp atât de plecarea, cât și de întoarcerea sa”.
Guvernul grec restaurează și protejează unele secțiuni ale Diolkos pentru a preveni uzura și eroziunea în continuare.
