Îndepărtat din funcţiile sale în timpul guvernului de la Vichy, în urma refuzului său de a accepta postul de ambasador la Washington, a plecat la New York stabilindu-se mai târziu la Washington.
Saint-John Perse, poet, eseist şi diplomat, s-a născut la 31 mai 1887, într-o veche familie de plantatori din Insulele Antile. A urmat cursurile liceului din Pau şi studii de drept şi litere în Franţa (Bordeaux), unde familia se stabilise încă din 1899. A debutat în 1911 cu volumul de versuri „Elogii”.
După ce a scris „Prietenia prinţului” (1924) şi „Anabase” (1924) – epopee spirituală a omului în căutare de sine, Saint-John Perse şi-a impus o tăcere poetică de 20 de ani, consacrându-se exclusiv carierei sale diplomatice: secretar de ambasadă în China, expert în problemele Extremului Orient, director în Cabinetul diplomatic al lui Aristide Briand, ambasador, secretar general în Ministerul Afacerilor Externe.
Reîntors la poezie, Saint-John Perse a publicat în „Cahiers du Sud” un lung, somptuos şi dureros poem intitulat „Exil” (1942), urmat imediat de „Poem închinat străinei” (1943), „Ploi”, „Zăpezi” (1944), „Vânturi” (1946), „Repere pe mare” (1957), „Cronică” (1960), „Ordinul păsărilor” (1962).
Deschisă spre toate vârstele omenirii, poezia lui Saint-John Perse este moştenitoare a civilizaţiilor dispărute şi martoră a timpurilor noastre, scrie Agerpres.
În 1959, i s-a decernat Marele Premiu Naţional de Literatură şi în anul următor Premiului Nobel pentru Literatură.
Saint-John Perse a murit la 20 septembrie 1975, la Giens.
Foto: Saint-John Perse participă la negocierile pentru Acordul de la München la 29 septembrie 1938. El stă în spatele lui Mussolini, dreapta.
