Nicolae Steinhardt declara despre Ileana Mălăncioiu :
„Aferim, femeie!
Curajoasă. Aspră. Le vede, le știe, le spune. Și cu suflet de muiere sensibilă, simțitoare. Suflet adânc, colțuros. Mare poetă.
Da, asta admir: o tărie inteligentă (foc) și totodată accesibilă milei, duioșiei (indirecte). Am calificat-o: o Antigonă ducându-l pe Oedip de mână, dar o Antigonă cu suflet de Electră (și de Ecaterina Teodoroiu).” —365 întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan lui Nicolae Steinhardt
Poeta şi eseista Ileana Mălăncioiu a debutat cu versuri în revista „Luceafărul”, în 1965. A publicat volumele: „Pasărea tăiată” (1967); „Către Ieronim” (1970) – un aşa-zis roman – reluat şi amplificat în „Inima reginei” (1971); „Crini pentru domnişoara mireasă” (1973, pentru care a fost distinsă cu Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române); „Ardere de tot” (1976); „Peste zona interzisă” (1979, Premiul Uniunii Scriitorilor); „‘Linia vieţii” (1982, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti; republicată în 1999); „Urcarea muntelui” (1985, Premiul Uniunii Scriitorilor; 1999).
Ileana Mălăncioiu este prezentă în multe antologii, iar cărţile sale de poezie au fost traduse în mai multe limbi străine.
Eseista
Eseista Ileana Mălăncioiu a publicat volumele: „Vina tragică” (1979, republicat în ediţia a II-a – „Vina tragică. Tragicii greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka”, 2001), „Scrisori către mine însămi” (1987; 2000), „A vorbi într-un pustiu” (2002).
Un alt volum de publicistică: „Cronica melancoliei” (1998), cuprinzând textele publicate în revista „România literară”, i-a adus autoarei Premiul Salonului de Carte de la Cluj.
În 2003 i-a apărut cartea de convorbiri cu tânărul critic literar Daniel Cristea-Enache – „Recursul la memorie”, iar în 2006, a publicat volumul „Crimă şi moralitate. Eseuri şi publicistică”. În 2010 a lansat volumul de eseuri „Exerciţii de supravieţuire”.
O colecţie de interviuri luate scriitoarei între 1994 şi 2016, adunate sub titlul „Am reuşit să rămân eu însumi”, a apărut în 2016.
A fost redactor la Televiziunea Română, la revista „Argeş” şi la Studioul cinematografic „Animafilm”.
Din 1980, a lucrat la revista „Viaţa românească”, unde, în martie 1988, a demisionat din cauza acutizării cenzurii, potrivit nistea.com.
După 1990, s-a întors în colectivul redacţional şi a ocupat poziţia de redactor-şef adjunct.
Premiul Naţional pentru Literatură
După 1989 a semnat numeroase articole, eseuri în mai multe reviste literare şi cotidiane: „Revista 22″,”România Literară”.
A fost distinsă, pentru întreaga operă, cu premiile naţionale pentru poezie „Mihai Eminescu” (1995) şi „Lucian Blaga” (1997), cu premiul primei ediţii a Zilelor „Virgil Mazilescu” şi cu premiul „ALIA”, tot la prima sa ediţie, în 1997, oferit de revista „Adevărul literar şi artistic”.
Uniunea Scriitorilor i-a acordat Premiul Naţional pentru Literatură, pentru anul editorial 2003.
A fost distinsă cu premiul „Opera omnia” pentru întreaga carieră, la Gala premiilor Prometheus (2009).
Din 28 martie 2013, este membru corespondent al Academiei Române, la Secţia de filologie şi literatură.
Sursa: Dicţionarul scriitorilor români (Ed. Albatros, Bucureşti, 2001).
