Acest „program de reconstrucție europeană” (European Recovery Program sau ERP) va rămâne în istorie purtând numele autorului său.
Când, după Al II-lea Război Mondial, Grecia, victimă a unui violent război civil între comuniști și liberali, riscă să cadă în mâinile celor dintâi, Washingtonul a înțeles că trebuie să facă ceva pentru a stopa pericolul răspândirii spre Vest a comunismului pe fondul sărăciei și al instabilității economice.
Așa s-a născut ideea Planului Marshall.
În discursul ținut la Universitatea Harvard, în acea zi de 5 iunie 1947, George Catlet Marshall a spus:
„Statele Unite fac tot ce le stă în putere pentru a pune pe picioare economia mondială. Politica noastră nu se îndreaptă împotriva unei țări anume sau a unei doctrine politice anume, ci împotriva foametei, a sărăciei și a haosului.”
Șaisprezece țări acceptă ajutorul american: Austria, Belgia, Danemarca, Elveția, Franța, Irlanda, Islanda, Italia Grecia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Suedia și Turcia.
În 1949, acestora li se alătură Republica Federală Germană.
Pentru repartizarea ajutorului american și a promovării schimburilor comerciale în interiorul Bătrânului Continent, europenii înființează pe 16 aprilie 1948 o organizație supranațională: OECE – Organizația Europeană de Cooperare Economică.
Prin vocea ministrului de Externe Viaceslav Molotov, Uniunea Sovietică și celelalte țări din „lagărul comunist” refuză ajutorul american și participarea la OECE, invocând „suveranitatea națională”.
Singură, Cehoslovacia ar fi fost tentată să accepte, însă lovitura de stat comunistă din februarie 1948 o readuce pe „calea cea bună”.
Între 1948 și 1952, cele 16 țări europeneau beneficiat de credite, mprfuri și servicii care însumau la acea vreme 14 miliarde de dolari americani. Numai în 1949, în proaspăt înființata Republică Federală Germană au curs de peste Ocean 1,3 miliarde de dolari.
După obiceiul comunist de a maimuțări instituțiile existente, creând altele paralele, Stalin înființează pe 25 ianuarie 1949 o organizație rivală cu OECE, și anume Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER). În afara URSS, în acesta intră Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România și Ungaria. În curând, acestora li se alătură Albania, Republica Democrată Germană, Mongolia și mai târziu Cuba. Iugoslavia a avut statutul de membru asociat.
