În recenzie se arăta că lucrarea era menită să umple un gol în literatura contabilă şi era recomandată călduros, atât agronomilor cât şi comercianţilor care doreau să-şi însuşească cunoştinţe solide de contabilitate agricolă.
Imediat s-a sesizat profesorul Ion I. Mărculescu care, în Revista Generală de Comerţ şi Contabilitate din februarie 1940, a luat la refec lucrarea lui Ciulei, considerând că în calitatea sa de profesor de Contabilitate era de datoria lui “de a lămuri pe specialiştii noştri contabili, că lucrarea prezentată de d-l Gh. Ciulei, doctor în agronomie, departe de a reda cunoştinţe solide de Contabilitate, conţine confuzii cari îl pun pe autor în situaţia de a ne arăta că nu cunoaşte principiile ştiinţei Contabilităţii”.
Acuzația de plagiat
Apoi, urma acuzaţia de plagiat, e drept nu spusă direct cum avea să se întâmple în era Victor Ponta:
“Lucrarea D-sale este o compilaţie după Dr. Ernest laur, Compatibilite Agricole, din care foarte multe părţi reproduce întocmai originalul cu toate că autorul Laur a prevăzut la Ediţia IV, 1930, Tous droits reserves, fără ca Ciulei să ne arate cum s’a înţeles cu acesta să-l reproducă.
Deşi lucrarea este tipărită în 1939, D-l autor întrebuinţează o ediţie mult mai veche, şi astfel se explică o serie întreagă de afirmaţii puse ăn sarcina d-lui laur, nu le mai găsim în ediţia acestuia din 1930.
Înainte de a analiza lucrarea d-lui Dr. Ciulei, ne vom opri asupra afirmaţiunilor d-sale cu citate din dr. Laur, care nu se mai găsesc în Ediţia IV-a din 1930.
D-l autor, la pag 10 spune: “Pe lângă acesta, contabilitatea ajută întreprinzătorului… a îngriji ca debitele şi creditele să fie exact şi punctual plătite, astfel ca toate elementele averii li modificările lor, să fie cu grijă urmate”. (cit. Dr. Laur pag. 5-6).
Probabil că a vrut să spună în loc de debite şi credite: Debitori şi Creditori, dar şi în acest caz, trebuia să vadă că plăţile urmau să fie achitate Creditorilor; iar Debitorii urmau să fie încasaţi şi nu plătiţi (în Ed. IV-a, 1930 nu se găseşte acest citat).
D-l autor la pag 29, arată că: “Laur a desvoltat contabilitatea simplă, atât în ce priveşte înregistrările, cât şi metodele de încheiere a socotelilor. Aceste metode sunt: Metoda conturilor şi metoda tabelerică”. (În Ed. IV-a, 1930, la pag. 8 laur a renunţat la aceste metode)”.
Şi tot aşa, Mărculescu îl desfiinţează pe Ciulei, care nici să plagieze din Laur nu s-a priceput prea bine.
În pag 12 a recenziei sale, Mărculescu scrie: “Se continuă apoi într’o formă verticală nepotrivită, să treacă în Debitul şi Creditul diferitelor conturi pe care le-am reprodus mai sus, operaţiunile care ar influenţa contul.
Cu titlu de curiozitate reproducem contul “Cai de muncă”, în forma obişnuită:
Aşa dar, mulţumită acestei partizi şi a recomandării trtecerii respective, caii noştri de muncă, de la inventarul iniţial, preţuiţi de noi cu lei 100.000 ca exemplu, ajung la finele anului să aibă un preţ încărcat cu toate cheltuielile, adică: 100.000+a+b+c+d+e+f+g+h.
Recomandarea
Dacă ă se va lucra astfel, este posibil ca nişte cai, ajunşi gloabe la sfârşitul anului, prin munca istovitoare la care vor fi supuşi, să aibă o valoare îndoită din cauza cheltuielilor trecute în debitul acelui cont, Cai de muncă”.
În finalul articolului, profesorul Mărculescu are şi un sfat pentru doctorul în Agronomie Ciulei: “Recomandăm d-lui autor de a reface lucrarea după principiile Ştiinţei Contabilităţii, în aşa fel în cât opera ce o prezintă să fie un aport folositor Ştiinţei Contabilităţii, iar dacă nu poate să se lase de greutatea acestui serviciu”.
