Plafonarea prețurilor. Cum le fixa Ceaușescu: Statul stabilește tot ce mișcă în economie

 

Una dintre metodele prin care comuniștii controlau tot ce mișcă era plafonarea prețurilor, mai bine zis stabilirea de către stat a unor prețuri fixe pentru toate bunurile și serviciile din România.

Planificarea economiei este una dintre principalele cauze care a dus la penuria de alimente și alte bunuri de larg consum în deceniul al IX-lea al secolului trecut și, în final, la evenimentele sângeroase din decembrie 1989.

Astăzi, în vremea pandemiei provocate de coronavirus, sunt mulți care cer plafonarea prețurilor, fără să se gândească la consecințe, care pot fi mult mai rele decât scumpirea unor produse: apariția pieței negre, a bișnițarilor și în final a cartelelor.

Dar să vedem cum stabileau comuniștii prețurile.

Președintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, este cel care a semnat  Legea nr. 19/1971 cu privire la regimul prețurilor și tarifelor.

În expunerea de motive, printre multe bla-bla-uri, se arăta:

Stabilirea prețurilor se înfăptuiește în mod organizat în conformitate cu politica unitară și coordonată a partidului și statului.

Existența unor prețuri stabile ce nu pot oscila în funcție de schimbarea condițiilor individuale de producție și desfacere constituie o premisă de bază pentru fundamentarea și înfăptuirea planurilor economice, pentru creșterea sistematică a nivelului de trai al populației.

Totodată, trebuie asigurată menținerea concordanței prețurilor cu cheltuielile sociale prin modificarea prețurilor în raport cu schimbările ce intervin în factorii care au stat la baza stabilirii lor.

Indiferent de producător

La produsele și serviciile importante pentru economia națională și consumul populației se stabilesc prețuri unice pe țară, indiferent de producător și de costurile individuale de producție.

Pentru înfăptuirea obiectivelor prevăzute în plan, și în primul rînd a acelora legate de nivelul de trai al populației și de acumulare, precum și pentru întărirea continuă a monedei naționale este necesară o disciplină riguroasă în ce privește respectarea regulilor, criteriilor și normelor de stabilire și aplicare a prețurilor.

În vederea perfecționării și statornicirii unor reguli și criterii de bază pentru stabilirea și aplicarea prețurilor în economie, precum și a cadrului organizat în care se desfășoară întreaga activitate din acest domeniu,Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I

Art. 1.

În Republica Socialistă România prețurile și tarifele trebuie să reflecte cheltuielile sociale de producție, să țină seama de valoarea de întrebuințare a produselor și să contribuie la înfăptuirea politicii partidului și statului de dezvoltare în ritm înalt a economiei naționale și de creștere continuă a productivității muncii, la reducerea sistematică a prețului de cost, valorificarea rațională a resurselor materiale și de muncă, promovarea progresului tehnic, îmbunătățirea calității produselor și creșterea nivelului de trai al întregului popor.

Statul stabilește politica prețurilor, organizează și urmărește aplicarea acesteia și asigură controlul respectării legalității și întărirea disciplinei prețurilor.

Art. 2.

Sistemul de prețuri din economia națională cuprinde următoarele categorii de prețuri:

  1. a) prețuri ale producătorilor, care revin unităților industriale de lucrări de construcții-montaj, agricole, precum și altor producători;
  2. b) prețuri de livrare, la care circulă produsele între unitățile socialiste; în cazul mijloacelor de producție, prețurile de livrare sînt egale cu cele ale producătorilor, cu excepțiile prevăzute în dispozițiile legale;
  3. c) prețuri cu amănuntul, pentru desfacerea produselor și executarea lucrărilor de construcții către populație;
  4. d) tarife pentru serviciile prestate unităților socialiste și populației.

Conținutul fiecărei categorii de preț, modul de stabilire și modificare, regimul de aplicare a prețurilor și tarifelor, precum și atribuțiile organelor centrale, organelor locale, ale unităților de stat, cooperatiste și altor organizații obștești sînt cele prevăzute în prezenta lege.

Asimilarea categoriilor de prețuri în vigoare cu cele prevăzute în prezentul articol se face potrivit anexei.

Art. 50.

Prețurile cu amănuntul ce se aplică în alimentația publică se determină în funcție de categoria de confort a unităților, precum și în raport cu gradul de preparare a produselor ce se desfac prin unitățile de alimentație publică.

Pentru unitățile din categoriile superioare, la prețurile cu amănuntul determinate potrivit art. 43 se adaugă remiza și, după caz, taxa de serviciu, potrivit dispozițiilor legale.

Ministerele, celelalte organe centrale și organele locale care au în subordine unități de alimentație publică sînt obligate să asigure o proporție pe categorii a acestor unități, corespunzătoare structurii veniturilor consumatorilor. Încadrarea unităților de alimentație publică pe categorii se face cu acordul comitetelor executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, după caz.

Art. 51.

Pentru meniurile fixe, preparatele și alte produse servite în cadrul cantinelor-restaurant care funcționează pe lîngă unitățile de stat, cooperatiste și alte organizații obștești, prețurile se stabilesc potrivit legii.

Art. 111.

Politica partidului și statului în domeniul prețurilor și tarifelor se înfăptuiește sub controlul Marii Adunări Naționale și Consiliului de Stat.

Art. 125.

Modificarea prețurilor și tarifelor se poate efectua numai cînd intervin schimbări mai importante în condițiile din economie avute în vedere la stabilirea lor, precum și în nivelul și corelațiile de prețuri pe piața externă.

Art. 135.

Încălcarea îndatoririlor prevăzute în prezenta lege atrage răspunderea disciplinară, contravențională, materială, civilă sau penală, după caz.

Art. 138.

Săvîrșirea de către personalul unităților socialiste sau de membri ai cooperativelor și ai altor organizații obștești, în cadrul însărcinărilor de serviciu, a următoarelor fapte:

  1. a) vînzarea de mărfuri și prestarea de servicii, cu depășirea prețurilor sau a tarifelor legale;
  2. b) încadrarea și plata la categorii de calitate inferioară celor reale, cu rea-credință, a produselor cumpărate de la producătorii agricoli, constituie infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută în art. 246 din Codul penal, și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Tentativa se pedepsește.

Art. 140.

Persoanele care comit infracțiunile prevăzute în prezenta lege vor fi judecate, în cazuri deosebite apreciate ca atare de instanță, în fața colectivelor de muncă din care fac parte, sau a colectivităților care au avut de suferit în urma acțiunilor lor ilicite.

În aceleași condiții vor fi judecați și instigatorii, complicii, tăinuitorii și favorizatorii infracțiunilor prevăzute în prezenta lege.

Art. 141

În cazul condamnării pentru infracțiunile prevăzute în prezenta lege, președintele instanței, dacă este cazul, va înștiința organele financiare de la domiciliul condamnatului, care, după examinarea situației, în măsura în care constată că sînt temeiuri suficiente, vor sesiza comisia de cercetare prevăzută în Legea nr. 18/1968 privind controlul provenienței unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobîndite în mod licit.

Art. 143

Hotărîrea definitivă de condamnare va fi comunicată de instanța de executare spre a fi afișată timp de două luni, prin grija organului de conducere, la locul de muncă din unitatea la care cel condamnat funcționa în momentul săvîrșirii infracțiunii.