Primele lecţii de desen le-a luat de la profesorul Dimitrie Hârlescu, în 1904, la Constanţa.
Obţinând o bursă, Marius Bunescu a studiat pictura la Munchen, în Germania, în 1906, în atelierul lui Hermann Groeber, apoi, între 1907-1912, la Academia de artă.
A mai făcut călătorii de studii, de-a lungul anilor, începând din 1912, în Turcia, Franţa, Italia, Belgia, Olanda, Germania, Grecia ş.a.
A debutat în 1911, la Salonul Oficial din Bucureşti, iar prima expoziţie personală a deschis-o în 1919, la Librăria Minerva.
În 1920 şi-a început lunga carieră administrativă, ca fondator şi director al unor muzee şi galerii bucureştene.
S-a aflat la conducerea Muzeului Anastase Simu, începând din 1920.
În perioada interbelică a înregistrat cele mai însemnate realizări pe plan artistic, atingând o etapă de maturitate în creaţie.
A avut o serie de expoziţii personale, foarte apreciate de critica de artă şi de colecţionari, a participat la numeroase expoziţii colective din ţară, la expoziţii de artă românească organizate peste hotare.
În 1937, a redactat Catalogul Muzeului Simu.
A fost succesiv, membru fondator, secretar şi preşedinte al Sindicatului Artelor Frumoase, străduindu-se să creeze un cadru instituţional care să susţină viaţa artistică.
După 1949, a preluat conducerea Pinacotecii Naţionale a Muzeului de Artă al Republicii. În 1950 s-a ocupat de amenajarea Galeriei Naţionale.
Activitatea sa artistică a fost răsplătită cu: premii la Saloanele oficiale din 1911, 1912, 1938; medalia de aur şi marele premiu la Expoziţia universală de la Barcelona, din 1929; medalia de aur la Expoziţia universală de la Paris din 1937; Meritul Cultural în grad de Cavaler, cl. I, în 1940.
I-au mai fost decernate titlurile de Artist emerit (1956), Maestru emerit al artei (1961) şi Artist al poporului (1966). În 1956 a publicat cartea „Însemnările unui Pictor”.
A murit la Bucureşti, la 31 martie 1971.
Sursa: Agerpres
