Cetatea Sighisoarei a fost întemeiată de coloniştii saşi, aduşi de regele Ungariei Geza al II-lea. Fie în anul 1191, potrivit cronicarului Georgius Krauss, fie în 1198, după alţii.
Este singura cetate locuită din sud-estul Europei, declarată din 1999 Patrimoniu Mondial de către organizaţia UNESCO.
Casele din Piaţa Muzeului şi, mai ales cele din Piaţa Cetăţii au fost locuite în trecut de familii bogate de patricieni sau de familiile nobile ale oraşului: Schell von Ehrenschild, Kelp von Sternburg, Csech von Sternheim si Waldhüttervon Minnenburg.
În Piaţa Cetăţii s-a aflat multă vreme „stâlpul infamiei” , o coloană de piatră cu două inele de fier si „tribuna” ( Stallum), pe care se judecau în public procesele capitale.( Dubowy 1957), potrivit casabertha.ro.
Marele incendiu din 30 aprilie 1676, care a distrus foarte multe case, a produs şi în Cetate o ruptură între vechiul orăşel gotic şi renascentist şi noul oraş refăcut în spiritul curentelor arhitectonice târzii.
Camera de Tortură din Cetatea Medievală a Sighişoarei, devenită între timp un obiectiv turistic extrem de vizitat, înfiinţată ca închisoare militară după marele incendiu care a mistuit oraşul în anul 1676, adăposteşte o piesă unică în ţară, o piatră de şase kilograme, care era atârnată la gâtul celor puşi la stâlpul infamiei, scrie AGERPRES.
"De existenţa Camerei de Tortură se leagă un eveniment nefericit, este vorba de marele incendiu din 30 aprilie 1676, când 80% din oraş arde, inclusiv Turnul cu Ceas. După un an turnul este restaurat şi cu acea ocazie unul dintre gangurile de acces pe sub turn este zidit şi în acest spaţiu se va înfiinţa o închisoare militară. Ea a funcţionat pe parcursul secolului al XVIII-lea drept cameră de tortură, cu diferite obiecte de tortură. Perioada comunistă a dus la închiderea ei şi a fost redeschisă publicului în 1998. (…) La camera de tortură, aflată sub Turnul cu Ceas, s-a păstrat o piatră de şase kilograme, unică, ce era legată de gâtul celui care era condamnat să stea la stâlpul infamiei din Piaţa Cetăţii. Piatra are şi o inscripţie în limba germană, a cărei traducere ar fi 'Trăieşte creştineşte, fereşte-te de cele rele şi astfel piatra nu-ţi va mai atârna de gât'. La stâlpul infamiei erau legaţi cei care comiteau furturi mici şi erau supuşi oprobriului public", a declarat pentru AGERPRES directorul Muzeului de Istorie a Sighişoarei, Nicolae Teşculă.
Tot în Camera de Tortură, pe grinda unui geam, sunt păstrate câteva scrijelituri ale foştilor condamnaţi, o inscripţie fiind 'Morgen werde ich …' adică 'Mâine voi fi…', precum şi instrumente de tortură, alături de replici ale Constitutio Criminalis Thereziana din 1768-1769, ultimul cod penal care permitea tortura în timpul anchetei.
Printre descrierile din Camera de Tortură aflăm metodele practicate, potrivit acelui cod penal, cum ar fi zdrobirea degetelor şi a piciorului, aşa-numita cizmă spaniolă, precum şi procedurile de legare a mâinilor, majoritatea acestor proceduri descrise în document fiind aplicate şi capilor Răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan.
