Persistența cultelor păgâne în Imperiul Roman Târziu
Orașele și viața urbană nu au dispărut însă, iar vechile familii au continuat să dețină puterea în orașe din Orient, ca Efes sau Antiohia, adaptând păgânismul noului cult al puterii. Nici oracolele nu au dispărut, ele nefiind altceva decât purtătoarele de cuvânt ale unor grupuri sociale care încercau să își prezerve tradiția cultural-religioasă.
De-a lungul secolului IV păgânismul a supraviețuit în mediul urban al Imperiul, mai ales în acele orașe unde susținătorii venerării zeilor în public erau suficient de puternici pentru a-și continua tradițiile. În genere însă, templele și sacrificiile publice au dispărut în secolul IV, ceea ce nu a însemnat că divinitățile păgâne au dispărut cu totul sau că nu s-au mai organizat ceremonii în cinstea lor.
Odinioară o sărbătoare rezervată Romei, Kalendele lui Ianuarie au devenit o sărbătoare pe cuprinsul bazinului mediteraneean, tocmai când se crederea că celebrarea publică a păgânismului încetase. Sărbătoarea, asociată cu ocuparea funcției de consuli, era una a celor bogați, puternici și influenți, care consfințea legătura clientelară specifică Imperiului Roman dintre patron și cei de care era legat economic și social. O sărbătoare păgână, iată, într-un Imperiu ce se voia creștin, care a durat secole, în ciuda insistențelor episcopilor creștini de a fi abandonată.
În Atena păgânismul a rămas la fel de viu, din motive ce țin de perpetuare puterii și de menținerea distincției sociale, existând în orașele din Marea Egee din Antichitatea Târzie o susținere colectivă pentru cultele păgâne, mai ales când acestea își dovedeau utilitatea. Păgânismul din această perioadă de tranziție nu a dispărut, ci s-a adaptat, s-a transformat prin asocierea cu noul ceremonial al puterii din Imperiu, nefiind vorba de o trecere bruscă de la vechile culte la creștinism.
În secolul IV, ceremonialul dedicat zeilor nu a fost abandonat pentru că s-ar fi impus creștinismul, ci pentru că mai-marii vremii ajunseseră să aibă parte de un ceremonial de o mai mare însemnătate. Orașele secolului IV nu au devenit mai sărace, nici mai depopulate, ci doar și-au abandonat vechile clădiri publice și, prin consecință, vechiul ceremonial și vechile culte asociate. În locul lor au răsărit clădirile private, palatele fastuoase și impunătoare și o noua concepție despre putere și despre relația acesteia cu ceremonialul.
