Perla ingineriei românești împlinește 125 de ani

 

A fost inaugurat pe 14 septembrie 1895, fiind la acea vreme cel mai mare pod din Europa, cu o lungime de 4.088 m, precum şi printre cele mai importante poduri metalice cu deschidere mare din lume.

Podul peste Dunăre de la Cernavodă a fost proiectat în 1888 şi construit între 1890-1895, a

În 1887 i se încredinţase inginerului Anghel Saligny (1854-1925) conducerea Serviciului Studiilor Liniilor Feteşti-Cernavodă.

Principala sa operă în cadrul marelui complex feroviar Feteşti-Cernavodă a constituit-o podul peste Dunăre de la Cernavodă.

Proiectul elaborat de Saligny s-a remarcat prin îndrăzneala concepţiei şi soluţiile tehnice avansate.

El aduce două mari inovaţii în construcţia de poduri: sistemul nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului şi folosirea oţelului moale în locul fierului pudlat (un amestec de fier relativ pur şi zgură) ca material de construcţie pentru tabliere de poduri.

Piatra de temelie a construcţiei a fost pusă în data de 9/21 octombrie 1890 în prezenţa regelui Carol I (1866-1914).

După cinci ani, în data de 14/26 septembrie 1895, a fost inaugurat cel mai mare complex de poduri din Europa acelei vremi şi al treilea ca lungime din lume.

Podul are cinci deschideri, cea centrală fiind de 190 m. Peste deschiderea a doua a podului, lungă de 140 m, se întinde o grilă cu zăbrele, având două console (braţe de câte 50 m) care se prelungesc peste pilele podului, la dreapta şi la stânga deschiderii.

Pe deschiderea din mijloc s-a montat o grindă de numai 90 m, deoarece aceasta se poate sprijini pe cele două console, una din dreapta deschiderii a doua şi cealaltă din stânga deschiderii a patra. În felul acesta se acoperă întreaga deschidere centrală de 190 m.

Înălţimea maximă a grinzilor cu console este de 32 m (deasupra pilelor).

Viaductul de acces la pod are 15 deschideri a 60.85 m, în total 913 m. Podul a fost înălţat deasupra apelor mari cu 30 m pentru a permite trei deschideri de câte 140 m, precum şi un viaduct cu trei deschideri de 50 m spre Feteşti şi cu opt deschideri de 50 m spre Cernavodă.

Pentru a se da scurgere apelor de inundaţie peste balta Iezerului s-a mai executat un viaduct cu 34 deschideri de 42.80 m (total 1.455 m), care a fost desfiinţat în anul 1969 în urma desecării bălţii şi înlocuit cu un terasament de rambleu.

Cele trei părţi ale complexului de poduri însumau 4.088 m.

Proba de rezistenţă a podului s-a făcut în ziua inaugurării cu un convoi de 15 locomotive, circulând cu o viteză de 80 km/h.

Citește și Geniul din Șerbănești unește definitiv Dobrogea cu țara

 

Sursă: ANGHEL SALIGNY: OMUL ŞI MONUMENTUL, Iulia Băjenaru – https://uac.incd.ro