Bălăceanu fusese trimis la studii în URSS în 1948, deşi cu un an înainte fusese arestat pentru atitudini şovine, făcând o lună de închisoare, iar după înscrierea în UTM, în acelaşi an, nu avusese nicio activitate.
Sosit la Moscova, tânărul Nicolae s-a dovedit un element duşmănos Uniunii Sovietice, leneş la învăţătură şi imoral, constata partidul.
Nici nu ajunsese bine în URSS, că studentul Bălăceanu s-a apucat să critice sistemul socialist, afirmând că poporul sovietic este împotriva regimului socialist şi că regimul capitalist este superior celui sovietic. Fiind chemat la ambasadă ca să dea socoteală, a afirmat că s-a “stricat” de când a intrat în UTM şi a trăit printre muncitori.
În faţa tov. Bitulean Iulian se lăudase că avusese legături cu legionari în Munţii Neamţului, iar când a plecat de la şcoala de ofiţeri din Sibiu, drept răzbunare, furase un ceas.
În Republica Populară Română depravarea e permisă
Când profesorul sovietic i-a dat un doi la matematică, l-a înjurat şi a plecat din clasă.
Pe lângă că nu se pregătea la nicio materie, în cămin se ţinea după toate studentele şi femeile de serviciu, iar când studenţii sovietici erau plecaţi ducea femei în cameră.
Ca să pună capac, le-a spus studentelor sovietice că în Republica Populară Română depravarea era permisă de lege.
Cererea lui Nicolae Bălăceanu de a fi reprimit în partid a fost respinsă, mai ales că se mai aflase că în 1946 fusese înscris în PNŢ (Maniu) şi făcea în mod deschis propagandă reacţionară şi antisovietică printre elevi, iar în timpul alegerilor din acelaşi an a manifestat împotriva comuniştilor.
